Omul este o ființă socială și, respectiv, are nevoie de interacțiune și comunicare cu alte persoane. În perioada pande-miei COVID-19 au fost impuse un șir de restricții care se referă la autoizolare, distanțiere socială, învățare distanțată etc. Pe măsură ce restricțiile pandemice se mențin, pandemia cere tot mai multe „jertfe” psihologice și sociale, iar starea comportamentală a individului uman se înclină spre identificarea unor noi forme de incluziune socială. În acest articol analizăm răspunsurile a 39 de respondenți la un sondaj online realizat la începutul perioadei pandemice. Scopul sonda-jului a fost analiza specificului sindromului lipsei sensului vieții în perioada pandemică. Rezultatele sunt structurate și descrise în baza următorilor parametri: preponderența persoanelor entuziasmante și scop orientate; conștientizarea unici-tății și frumuseții vieții; rolul și locul disperării și frustrării în situația pandemică și managementul personalizat al situației pandemice. Concluzia studiului: adolescenții s-au adaptat rapid la situația pandemică și nu manifestă sindromul lipsei de sens în viață. Cercetările ulterioare vor cuprinde un număr mai mare de respondenți și o arie geografică mai extinsă.

The individual is a social being and, therefore, needs interaction and communication with other people. During the Covid-19 pandemic, a series of restrictions was imposed that refer to self-isolation, social distancing, distance learning, etc. As pandemic restrictions persist, the pandemic demands more and more psychological and social “sacrifices”, and the behavioural state of the human individual turn towards the identification of new forms of social inclusion. In this article we analyse the responses of 39 respondents to an online survey conducted at the beginning of the pandemic. The purpose of the survey was to analyse the specifics of the syndrome of lack of meaning in life during the pandemic. The results are structured and described based on the following parameters: the preponderance of enthusiastic and goal-oriented people; the awareness of the uniqueness and beauty of life; the role and place of despair and frustration in the pandemic situation and the personalised management of the pandemic situation. The conclusion of the study: adolescents have adapted quickly to the pandemic and do not show the syndrome of lack of meaning in life. Subsequent research will cover a larger number of respondents and a wider geographical area.