Autorul îşi propune să realizeze o scurtă trecere în revistă a traiectului evoluţiei principalelor concepţii privind obiectul de studiu al disciplinei, cunoscute sub denumirea de etnomuzicologie, în scopul relevării importanţei reformării şi actualizării aparatului teoretic al cercetărilor fundamentale şi al programelor universitare de specialitate din Republica Moldova, în contextul tranziţiei post-comuniste şi al noilor tendinţe de globalizare economică, culturală, mediatică şi tehnologică de la răspântia secolelor XX-XXI. Încercăm să punem în valoare unele teme, abordări, concepte şi taxonomii noi, instrumentate în lucrările de antropologie culturală, etnologie şi etnomuzicologie din spaţiul american, vest-european şi est-european, apte a încadra paradigmatic şi a oferi, totodată, o perspectivă sistematică pentru fenomenele complexe ale culturii muzicale populare şi tradiţionale din spaţiul autohton. Demersul relevă divergenţa dintre sensul larg şi cel îngust al noţiunilor folclor şi popular pe parcursul ultimilor 120 de ani; punctează rolul muzicologiei comparate occidentale (Guido Adler, 1885) în extinderea obiectului către muzicile numite exotice, extra-europene; evidenţiază aportul etnografiei muzicale, folclorului muzical sau al muzicologiei rurale din Europa de Est în studierea specială a culturii ţărăneşti domestice, autohtone (Constantin Brăiloiu, 1931); scoate în prim plan contribuţia teoretică esenţială a etnomuzicologiei moderne (Kunst Jaap, Bruno Nettl, Telef Kvifte ş.a.), dar şi a antropologiei muzicale (Alan Merriam) în elaborarea conceptului contemporan de muzică populară (ca expresie a culturii marilor societăţi naţionale) şi a celui de muzică tradiţională (ca expresie a culturii micilor comunităţi rurale). Discursul pune în evidenţă importanţa teoriei bi-muzicalităţii a lui John Blacking, a conceptelor de inventare a tradiţiilor (Erik Hobsbawn), tradiţionalizare (Gerard Leclerc), hibridizare (Martin Stokes), identitate muzicală multiplă (Mark Slobin), meso-muzici (Carlos Vega), constelaţie de muzici populare (Larry Starr), muzica lumii (World Music), revitalizare/revival (Tamara Levingston), deschidere culturală (Mona Mamulea), globalizare culturală ş. a., în procesul studierii şi înţelegerii peisajului multicolor al muzicilor populare din societatea contemporană. În concluzie, autorul argumentează ideea că, în contextul societăţii contemporane, muzica tradiţională trebuie studiată atât ca un aspect particular, cât şi ca element sincretic al culturii populare globale. Obiectul de studiu al etnomuzicologiei de astăzi nu se poate eschiva, aşadar, de la o viziune holistică asupra fenomenului muzical popular contemporan. El trebuie să abordeze nu doar cultura rurală în sine, ci şi raportul ei dialectic cu întregul sistem al culturii populare moderne urbane, în tiparele căruia-şi negociază continuu actualitatea, identitatea şi autenticitatea.