Rolul instruirii muzicale în evoluția artei lăutărești din spațiul basarabean
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
311 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-24 20:04
SM ISO690:2012
BUNEA, Diana. Rolul instruirii muzicale în evoluția artei lăutărești din spațiul basarabean. In: Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului.: Conferinţa ştiinţifică internaţională dedicată aniversării a 75 ani de învăţământ artistic din Republica Moldova, 25-26 noiembrie 2015, Chişinău. Chişinău: „Grafema Libris” SRL, 2015, p. 84. ISBN 978-9975-52-196-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului. 2015
Conferința "Educaţia artistică: realizările trecutului şi provocările prezentului"
Chişinău, Moldova, 25-26 noiembrie 2015

Rolul instruirii muzicale în evoluția artei lăutărești din spațiul basarabean

The role of musical learning in lautar art evolution of bessarabian area


Pag. 84-84

Bunea Diana
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
 
Disponibil în IBN: 26 august 2021


Rezumat

Articolul se axează pe aspectele instruirii muzicale în mediul lăutăresc autohton, din perspectiva unor diverse contexte istorice, sociale, culturale. Astfel, arta lăutărească parcurge treptele de la tradiția orală sau învățarea „după ureche”, la studii academice de înaltă ținută profesionistă. Autoarea se oprește asupra descrierii specificului instruirii muzicale a lăutarilor, deosebind câteva forme ale acesteia, în diferite perioade: - instruirea fără note muzicale, învățarea „după auz” (specifică creației populare în general), în perioada de până la hotarul secolelor XVIII - XIX, perpetuată până în zilele noastre; - instruirea pe note (ne-instituționalizată), apărută în secolul XIX, când în Principatele Române s-a activizat viața muzicală de sorginte occidentală, iar lăutarii au inclus în repertoriul lor piese academice; amintim cazul antologic elocvent al lăutarului Costache Parnău din Bălți, care, analfabet fiind, cunoștea însă notele muzicale; - studiul în cadrul sistemului de instruire muzicală militară, de tip „copil de trupă”, în orchestrele garnizoanelor militare ruse și române, în secolele XIX și XX, în care au fost încadrați numeroși lăutari de la noi și care a lăsat urme adânci în arta lăutărească, anume în ceea ce privește dezvoltarea instruirii muzicale, influențând și asupra componențelor formațiilor și a repertoriului lăutăresc; - studiile instituționalizate, la absolvirea cărora tinerii lăutari – studenți la catedrele de instrumente populare – devin profesioniști cu acte în regulă, însușind un larg repertoriu academic, dar și folcloric, inclusiv lăutăresc de concert. Deși astăzi modalitatea de transmitere „după ureche” a măiestriei lăutărești se practică tot mai puțin, iar muzicienii-lăutari de la noi posedă o instruire muzicală, fie și una primară, problematica în cauză este de natură complexă. Surprinzător, în special în contextul sociocultural modern, muzicienii-lăutari nu încetează să învețe „după ureche”, însă deja nu prin „viu grai”, ci prin numeroasele înregistrări de care dispun, grație realizărilor tehnicii și mass-media moderne.

Cuvinte-cheie
lăutar, instruire muzicală, tradiţie orală, „copil de trupă”, catedre de instrumente populare,

: lăutar, music education, oral tradition, „child of military troop”, folk instruments departments