Studiul abordează de manieră teoretic-aplicativă esențializată proble-matica actuală a interculturalității, în general și ale educației interculturale (EIC), în mod particular. Extinderea și fortificarea acestor aspecte în domeniul educației nonfor-male/învățământului extrașcolar nu este doar o cerință imanentă a mediilor multicultu-rale, ci și un imperativ pentru fiecare individ, cu diverse nevoi, așteptări și nivel de dezvoltare a competenței interculturale. Se accentuează faptul că oferta educațională formală cu privire la EIC în Republica Moldova este foarte generoasă, dar imposibil de cuprins și de acoperit golurile existente, de aceea educația non-formală ar putea con-tribui enorm prin sporirea funcționalității practicilor de succes și reducerea acțiunilor artistice, ”folclorizante” nesemnificative, în multe cazuri, pentru a învăța elevii să so-luționeze situațiile de problemă, cauzate de diversitatea lumii contemporane.

The study approaches the current issue of interculturality, in general and of intercultural education (ICE), in particular, in an essentialized theoretical-appli-cative manner. Extending and strengthening these aspects in the field of non-formal edu-cation/out-of-school education is not only an immanent requirement of multicultural en-vironments, but also an imperative for each individual, with various needs, expectations and level of development of intercultural competence. It is emphasized that the formal educational offer regarding ICE in the Republic is very generous, but impossible to con-tain and cover the existing gaps, therefore non-formal education could contribute enor-mously by increasing the functionality of successful practices and reducing artistic, "folklorizing" actions ” insignificant, in many cases, to teach students to solve problem situations, caused by the diversity of the contemporary world.