Obiectul de cercetare al acestui articol îl reprezintă fenomenul intertextualității în discursul dramatic al lui C.Cheianu. Cercetarea noastră are intenția de a identifica formele de intertextualitate valorificate de dramaturgul C.Cheianu, sursele de inspirație și argumentele ce servesc ca fundal de concepere a textului produs. Intertextul își asociază ironia și aluzia, iar C.Cheianu își asociază eticheta de scriitor postmodern prin textele sale dramatice. În opera dramatică a lui C.Cheianu întâlnim elemente intertextuale care evocă diverse epoci și curente literar-filosofice: mitologie antică, mitologie română, folclor, literatură română, literatură universală, filosofie, maxime, proverbe, expresii românești etc. Strategia evidentă urmată de către dramaturgul C.Cheianu este cea conativă – textul nou-creat cu elemente de intertextua-litate este un instrument de captare a atenției receptorului, de incitare să decodeze aluzia culturală efectuată și, în același timp, un instrument de manipulare a destinatarului.

The research object of this article is the phenomenon of intertextuality in the dramatic discourse of C.Cheianu. Our research intends to identify the forms of intertextuality capitalized by the playwright C.Cheianu, the sources of inspiration and the arguments that serve as a background for conceiving the text produced. Intertext associates its irony and allusion, and C.Cheianu associates his label of postmodern writer with his dramatic texts. In C.Cheianu's dramatic work we meet intertextual elements, which evoke various epochs and literary-philosophical currents: ancient mythology, Romanian mythology, folklore, romanian literature, universal literature, philosophy, maxims, proverbs, romanian expressions, etc. The obvious strategy followed by the playwright C. Cheianu is the conative one - the new text created with elements of intertextuality is a tool to capture the receiver's attention, to incite to decode the cultural allusion made, and at the same time, a tool to manipulate the recipient.