Limba, prin varietăţile sale, este mai bogată, mai complexă, dinamică, dar totuși are un caracter mai mult sau mai puțin unitar, pentru a asigura comprehensiunea dintre vorbitorii ei. Diafazia este o dimensiune variațională ce se referă la variația generată de situația de comunicare, de contextul situațional, în baza cărora vorbitorul recurge la diverse posibilități variaționale, iar varietățile diafazice sunt diferențele care se atestă în cadrul stilurilor individuale ale vorbitorilor.

A language, through its varieties, becomes richer, more complex and dynamic, but still retainit its more or less unitary character, to ensure the comprehension between its speakers. Diaphasia is a variational dimension that refers to the variation generated by the communication situation, by the situational context, based on which the speaker uses different variational possibilities, and the diaphasic varieties are the differences that are attested in the individual styles of speakers.