Bănuiala rezonabilă și actul de sesizare prin prisma procesului penal, reprezintă două noțiuni interdependente, care în esență determină conturarea temeiului răspunderii penale. Chiar dacă, mai întâi apare bănuiala rezonabilă, aceasta nu ar avea prea mare valoare fără o formă și un conținut expus în modul corespunzător în actul de sesizare, potrivit procedurii penale. Totodată, momentul apariției atât a bănuielii rezonabile cât și a întocmirii actului de sesizare este determinat de anumiți factori, cum ar fi calitatea percepției acestor noțiuni de către așa zisul ,,observator obiectiv”, care uneori, în virtutea capacităților sale intelectuale, a gradului de pregătire profesională, etc., creează mari semne de întrebare privind interpretarea existenței sau inexistenței bănuielii și în special a cele rezonabile, lăsând loc pentru aplicarea dublelor standarde, ceia ce grav afectează imaginea actului de justiție. În context, tot de acest ,,observator obiectiv” depinde și încetarea temeiului răspunderii penale, prin prisma epuizării sau a neconfirmării bănuielii rezonabile la o anumită etapă a procesului penal, de curajul acestuia de a recunoaște dispariția acesteia pe parcursul procesului penal, atunci când a fost epuizată posibilitatea verificării tuturor probelor.

The reasonable doubt and the notification of offence through the criminal proceedings are two interdependent notions, which essentially outline the grounds of criminal liability. Even if, usually the reasonable doubt appears first of all, it would not have much value without displaying a properly notification of offence of form and content, according to the criminal procedure legal framework. At the same time, the moment of the occurrence of both the reasonable doubt and the elaboration the notification is determined by certain factors, such as the quality of understanding of these notions by the so-called "objective observer", which sometimes, by virtue of its intellectual capabilities, of the degree of his/her professional training, etc., generates questions regarding the interpretation of the existence or non-existence of the doubts and especially of its reasonableness, leaving room for double standards, which can seriously affect the act of justice. In same line of ideas, it depends on this „objective observer” also when it comes to the disappearance of the grounds of criminal liability, through the exhaustion or non-confirmation of the reasonable doubt at a certain stage of the criminal proceedings, the legal professional’s courage to acknowledge the disappearance of the grounds during the criminal trial, when all other means to gather evidence were exhausted.