În scopul de a stabili o ordine socială necesară existenţei normale într-o societate civilizată, este nevoie de cunoaşterea și respectarea strictă a dreptului penal. Astfel, legiuitorul a intenţionat ca destinatarii normelor penale să aibă un interes deosebit cu privire la cunoştinţele de conduită care trebuie să le adopte şi să acţioneze într-o cunoaştere şi responsabilitate deplină. De asemenea, a încercat să descurajeze infractorul și justificările puerile ale acestuia de a invoca necunoaşterea legii penale. Cu toate acestea, se pune întrebarea dacă, în realitate, pot exista unele situaţii care, prin specificul lor, sunt doar excepţii reale de la principiul de mai sus, și care, dacă sunt ignorate, ar putea ajunge la o răspundere penală obiectivă.

In order to establish a social order required normal coexistence in a civilized society, it requires the knowledge of criminal law strictly be observed. Preceding this way the legislature intended that recipients criminal criminal rules to show a particular concern about your knowledge of conduct that must adopt and act in a full knowledge and responsibility. Also attempted to deter the offender childish justifications began to claim ignorance of the criminal law. The question nevertheless arises whether in reality there may be some situations which by their specificity are only real exceptions to the above principle which, if ignored could reach an objective criminal liability.