Pedagogia culturii, elaborată de Ștefan Bârsănescu, valorifică, într-o manieră specifică, „dimensiunea praxiologică” a demersului paideutic construit în cadrul operei sale – operă creată pe parcursul epocii moderne (interbelice), cu deschideri ample și contemporane (postbelice). Această abordare orientează dimensiunea praxiologică a domeniului de cercetare (educația, instrucția/instruirea, învățământul) la nivel macrostructural, cu referință la sistemul de educație și de învățământ. Problema praxiologică avansată are în vedere „acțiunea educațională” și culturală, acțiune care devine astfel „politică culturală”. Dimensiunea praxiologică a pedagogiei este construită de Ștefan Bârsănescu la nivel macrostructural, în contextul politicii culturii și al educației promovate în România în epoca modernă interbelică, în condițiile programului istoric, instituțional și legislativ inițiat, conceput și realizat în anii 1920-1930.

The pedagogy of culture, developed by Ștefan Bârsănescu, explores, in a specific manner, ‘the praxiological dimension’ of the paideutic effort built in his work, which was written during the modern (interwar) era, with huge contemporary openings (in the postwar period). This approach guides the praxiological dimension of the research field (education/instruction/ training) to a macrostructural level, with reference to the educational system. The advanced praxiological problem takes into account the ‘educational’ and cultural action, which becomes ‘cultural policy’. Ștefan Bârsănescu develops the praxiological dimension of pedagogy to a macrostuctural level, in the context of the cultural policy and the education promoted in Romania in the modern (interwar) era, taking into account the historical, institutional, and legislative program, initiated, conceived, and implemented in the 1920-30s.