Tendința de organizare inter și transdisciplinară a conținuturilor educaționale reprezintă o constantă a politicii curriculare din ultimile decenii. Disciplinele școlare nu mai sunt axate pe transmitea de teorii științifice, ci sunt ca furnizoare de situații și de experiențe de învățare și formare a competențelor. Transdisciplinaritatea fundamentează învățarea pe realitate, favorizează viziunea globală, transferul cunoștințelor și competențelor în contexte diverse de viață. Acest transfer se poate realiza într-un demers didactic bine proiectat bazat pe utilizarea de metode participative, una dintre care este demonstrația.

The tendency of inter and transdisciplinary organization of educational contents is a constant of the curricular policy of the last decades. School subjects are no longer focused on the transmission of scientific theories, but as providers of situations and experiences of learning and training skills. Transdisciplinarity bases learning on reality, favors the global vision, the transfer of knowledge and skills in various life contexts. This transfer can be done in a well-designed didactic approach based on the use of participatory methods, one of which is the demonstration.