| Articolul precedent |
| Articolul urmator |
 |
 377 0 |
 SM ISO690:2012BĂLAN, Iolanta, OGURŢOV, Ivan, ARSENE, Ion. Stabilitatea energetică a sistemelor moleculare (H2n+1On)+ (n=2 ÷ 6). In: Conferinţa Internaţională a Tinerilor Cercetători, 11 noiembrie 2005, Chişinău. Chişinău: „Grafema Libris” SRL, 2005, p. 79. ISBN 9975-9716-1-X. |
| EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
| Conferinţa Internaţională a Tinerilor Cercetători 2005 | ||||||
|
Conferința "Conferinţa Internaţională a Tinerilor Cercetători" Chişinău, Moldova, 11 noiembrie 2005 | ||||||
|
||||||
| Pag. 79-79 | ||||||
|
||||||
 Descarcă PDF |
||||||
| Rezumat | ||||||
Cationul de hidrogen în soluţiile apoase are capacitatea de a se hidrata cu un număr diferit de molecule de apă formând diferiţi cationi (H2n+1On)+ (n este numărul de molecule de apă), dintre care teoretic sunt mai bine studiaţi doar cationul de hidroniu (H3O+) şi dihidroniu (H5O2)+ [1-3]. Un interes deosebit pentru diferite domenii de cercetare teoretică şi experimentală prezintă stabilitatea energetică a protonului în funcţie de numărul moleculelor de apă în prima sferă de coordonare. Însă până în prezent problema stabilităţii relative ale sistemelor formula conform reacţiilor:formulaNu este rezolvată, ceea ce a determinat obiectivul principal al cercetării date - calcularea stabilităţii energetice a sistemelor H3O+, (H5O2)+, (H7O3)+, (H9O4)+, (H13O6)+. Pentru îndeplinirea acestei sarcini au fost efectuate numeroase calcule neempirice (ab initio), cu ajutorul programului GAMESS [4]. Energiile totale ale tuturor sistemelor au fost calculate prin metoda MO LCAO Hartree-FockRoothaan SCF în aproximaţiile restricted (RHF), restricted-open (ROHF) şi unrestricted Hartree-Fock (UHF), utilizând pentru funcţiile atomice baza STO-6G (orbitali de tip Slater cu şase funcţii Gauss) şi baza DH (Dunning-Hay „double zeta”). Un criteriu important în calcularea energiei îl joacă geometria, astfel sistemele date au fost calculate în configuraţiile cu cea mai înaltă simetrie posibilă: simetria planară D3h pentru H3O+, D2d şi D2h pentru H5O2 +, D3h pentru H7O3 +, D2d pentru H9O4 + şi Th pentru H13O6 +. Rezultatele acestei cercetări sunt reprezentate mai jos în schema diagramei energetice a reactiei (1). Din schemă reiese că cel mai stabil din punct de vedere energetic este cationul de dihidroniu (protonul asociat cu doua molecule de apă). A fost stabilit că în procesul de optimizare a sistemelor cu un număr de molecule H2O n>2 se observă ruperea legăturilor chimice cu n-2 molecule de apă. |
||||||
| Cuvinte-cheie ab initio, stabilitate, cationul de hidroniu, cationul de dihidroniu |
||||||
|
DataCite XML Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <resource xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xmlns='http://datacite.org/schema/kernel-3' xsi:schemaLocation='http://datacite.org/schema/kernel-3 http://schema.datacite.org/meta/kernel-3/metadata.xsd'> <creators> <creator> <creatorName>Balan, I.I.</creatorName> <affiliation>Institutul de Chimie, Moldova, Republica</affiliation> </creator> <creator> <creatorName>Ogurţov, I.I.</creatorName> <affiliation>Institutul de Chimie, Moldova, Republica</affiliation> </creator> <creator> <creatorName>Arsene, I.I.</creatorName> <affiliation>Universitatea de Stat din Tiraspol, Moldova, Republica</affiliation> </creator> </creators> <titles> <title xml:lang='ro'>Stabilitatea energetică a sistemelor moleculare (H2n+1On)+ (n=2 ÷ 6)</title> </titles> <publisher>Instrumentul Bibliometric National</publisher> <publicationYear>2005</publicationYear> <relatedIdentifier relatedIdentifierType='ISBN' relationType='IsPartOf'>9975-9716-1-X</relatedIdentifier> <subjects> <subject>ab initio</subject> <subject>stabilitate</subject> <subject>cationul de hidroniu</subject> <subject>cationul de dihidroniu</subject> </subjects> <dates> <date dateType='Issued'>2005</date> </dates> <resourceType resourceTypeGeneral='Text'>Conference Paper</resourceType> <descriptions> <description xml:lang='ro' descriptionType='Abstract'><p>Cationul de hidrogen în soluţiile apoase are capacitatea de a se hidrata cu un număr diferit de molecule de apă formând diferiţi cationi (H2n+1On)+ (n este numărul de molecule de apă), dintre care teoretic sunt mai bine studiaţi doar cationul de hidroniu (H3O+) şi dihidroniu (H5O2)+ [1-3]. Un interes deosebit pentru diferite domenii de cercetare teoretică şi experimentală prezintă stabilitatea energetică a protonului în funcţie de numărul moleculelor de apă în prima sferă de coordonare. Însă până în prezent problema stabilităţii relative ale sistemelor formula conform reacţiilor:</p><p>formula</p><p>Nu este rezolvată, ceea ce a determinat obiectivul principal al cercetării date - calcularea stabilităţii energetice a sistemelor H3O+, (H5O2)+, (H7O3)+, (H9O4)+, (H13O6)+. Pentru îndeplinirea acestei sarcini au fost efectuate numeroase calcule neempirice (ab initio), cu ajutorul programului GAMESS [4]. Energiile totale ale tuturor sistemelor au fost calculate prin metoda MO LCAO Hartree-FockRoothaan SCF în aproximaţiile restricted (RHF), restricted-open (ROHF) şi unrestricted Hartree-Fock (UHF), utilizând pentru funcţiile atomice baza STO-6G (orbitali de tip Slater cu şase funcţii Gauss) şi baza DH (Dunning-Hay „double zeta”). Un criteriu important în calcularea energiei îl joacă geometria, astfel sistemele date au fost calculate în configuraţiile cu cea mai înaltă simetrie posibilă: simetria planară D3h pentru H3O+, D2d şi D2h pentru H5O2 +, D3h pentru H7O3 +, D2d pentru H9O4 + şi Th pentru H13O6 +. Rezultatele acestei cercetări sunt reprezentate mai jos în schema diagramei energetice a reactiei (1). Din schemă reiese că cel mai stabil din punct de vedere energetic este cationul de dihidroniu (protonul asociat cu doua molecule de apă). A fost stabilit că în procesul de optimizare a sistemelor cu un număr de molecule H2O n>2 se observă ruperea legăturilor chimice cu n-2 molecule de apă.</p></description> </descriptions> <formats> <format>application/pdf</format> </formats> </resource>
|
|
|
