În lucrarea dată a fost analizat modalitatea de apreciere a stării landşafturilor forestiere din R. Moldova după criteriile de calitate, conform metodologiei elaborate în cadrul Convenţiei privind Diversitatea Biologică şi Convenţia privind poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi. Criteriile de bază a calităţii ecosistemelor au fost aleşi următorii indici: • Acidifierea solurilor de pădure • Conţinutul metalelor grele în solurile din R. Moldova • Levigarea azotului şi sulfului Acidifierea solurilor este urmată de schimbările stricte chimice, ce include sporirea nivelelor concentraţiei aluminiului, şi micşorarea nivelelor de calciu , magneziu şi substanţe similare in rezultatul acţiunii oxizilor acizi şi compuşii lor din precipitaţii. Aceste nivele sunt folosite pentru calcularea valorii suplimentare a pH-lui în solurile acide. Desigur că depoziţiile de sulfaţi şi alţi poluanţi aerosoli acidifierici, e una din cele mai principală cauză a acestei acţiunii ,dar şi pădurile dese pot contribui la acidifierea solului. Actualmente pentru R. Moldova indicele de acidifiere a ecosistemelor este puţin studiat, mai ales în contextul transfrontier. Într-o măsură mai completă în literatura ştiinţifică se conţine informaţia privind indicii conţinutului metalelor grele în sol şi levigarea azotului şi sulfului. Analizînd datele despre metale grele (Cu, Zn, Cd, Pb, Hg ) in solurile de pădure a R. Moldova, indicii au fost clasificaţi după nivelele de poluare – scăzut, înalt moderat, foarte înalt. După conţinutul metalelor grele în diferite tipuri de sol de pădure din R. Moldova s-a apreciat abaterile şi nivelele de poluare din diferite localităţi şi ecosisteme. Clasificarea efectuată ne-a permis calcularea nivelurilor conţinutului metalelor grele şi levigarea sulfului şi azotului, în straturile de suprafaţa solului (0-10 cm) de diferite tipuri. Limita dintre clasele indicilor a fost determinată la nivel de risc a efectelor biologice şi a bioindicatorilor. Cea mai uşoară cale pentru evaluarea riscului de levigare a azotului începând de la solurile ecosistemelor forestiere şi trecând la cele acvatice este cantitatea depoziţiilor de azot prin precipitaţii. Adiţionarea azotului de către păduri duce la creşterea rapidă a plantelor, însă totodată duce la acidifierea solului, schimbând componenţa diversităţii ecosistemelor forestiere. Datele acumulate şi studiile analizate pentru indici vor sta la baza elaborării şi standardizării criteriilor de calitate a ecosistemelor.