Biodiversitatea, ce reprezintă fundamentul de formare și funcționare a ciclurilor biogeochimice, corelează pozitiv cu stabilitatea comunităților de animale, care este asigurată de mobilitatea și activitatea organismelor, potențialul lor reproducător și procesul de evoluție. Ea are o deosebită importanță în menținerea vieții ca fenomen planetar [9]. Organismele interacționează activ cu mediu ambiant, fiind un factor global de dezvoltare și transformare a Terrei. În cazul dispariției unei specii nișa ei ecologică este substituită prin altă specie din același nivel trofic. La nivelul organismului se desfășoară schimbul de substanțe cu mediul ambiant, iar la cel populațional – reproducerea stabilă a speciei și includerea ei în circuitul biogeochimic [9]. Biodiversitatea reprezintă un factor stabilizator al ecosistemelor. Odată cu evoluția ecosistemelor se desfășoară un proces de saturare a lor cu noi specii, fapt ce condiționează o creștere a complexității relațiilor interspecifice și a numărului factorilor biotici. Aceasta condiționează o distribuție uniformă între specii a efectului acțiunii factorilor ecologici, deci și o creștere a stabilității comunităților. Este cunoscut faptul, că o diversitate sporită a biotopurilor în limitele ecosistemului condiționează un număr mai mare de specii în biocenoză și o stabilitate mai mare a ecosistemului, iar cu cât mai multe specii sunt în ecosistem, cu atât mai mic este numărul de indivizi din populație. În biocenozele cu o diversitate mică efectivul speciilor dominante oscilează cu o amplitudă mare, fiind expuse unui pericol major de distrugere. Ecosistemele artificiale cu un număr relativ mic de specii sunt instabile în timp și în spațiu. În cazul dispariției unui grup de organisme sau a unei specii din ecosistem comunitatea se schimbă în mod radical sau chiar poate să dispară [4]. Până la ora actuală au fost întreprinse mai multe eforturi pentru ameliorarea situației, întocmite diferite proiecte, desfășurate activități, însă se înregistrează în continuare o tendință de micșorare a numărului de animale rare și pereclitate. În Europa aproape un sfert din speciile sălbatice sunt ameninţate cu dispariţia, iar majoritatea ecosistemelor sunt degradate într-o mare măsură. Această degradare înseamnă pierderi sociale şi economice uriaşe. S-a discutat mult despre principalele resorturi ale pierderii biodiversităţii, cum ar fi modificarea habitatelor, supraexploatarea resurselor naturale, introducerea şi răspândirea speciilor alogene invazive şi schimbările climatice, însă ele au câştigat teren, estompând efectele pozitive ale acţiunilor menite să stăvilească pierderea biodiversităţii. Din momentul, când omului a început să se ocupe permanent cu agricultura, habitatele speciilor au fost modificate. Acest proces s-a intensificat mai mult în ultimele decenii. Ele sunt sacrificate în favoare intereselor economice. Insularizarea ecosistemelor naturale au izolat grupuri mici de animale a unor specii mai puţin mobile de mamifere, care în lipsa de contact cu alţi indivizi ai speciei respective, nu se reproduc şi, în consecinţă, sunt supuşi dispariţiei. Presul antropic este mai drastic pe terenurile cultivate, unde incontinuu sunt efectuate lucrări agricole şi măsuri de combatere a dăunătorilor. Aici, în majoritatea cazurilor, diversitatea faunei terestre şi efectivele speciilor sunt diminuate. Obținerea profitului, ce reprezintă un obiectiv al economiei de piață, a condiționat supraexploatarea resurselor naturale. Speciile alogene invazive au pătruns și ocupă noi teritorii. Se cunoaște faptul, că schimbările climatice sunt calificate ca factorul apariției vieții pe Terra, un factor al selecției naturale, influența lui fiind oscilatorie. Se aduc multe argumente în favoarea încălzirii globale. Din cauza acestui factor speciile vor dispărea și pe viitor, unele fiind substituite cu altele. O dovadă, că influența factorului antropic asupra biodiversității pe parcursul ultimelor decenii a fost de o mare importanță, o reprezintă faptul, că pandemia SARS CoV-2 a stopat-o parțial în anul curent. Sunt mai multe exemple, cum în unele țări, datorită eforturilor depuse, pierderea biodiversității se diminuează, animalele sălbatice conviețuiesc în armonie cu oamenii – prin parcuri sau chiar în condiții naturale. În aceste cazuri factorul uman nu este perceput de către animale ca un pericol. Și invers, acolo unde atitudinea oamenilor este iresponsabilă, efectivele speciilor sunt în descreștere, habitatele lor se distrug, tot mai multe specii sunt incluse în Cartea Roșie, iar situația în privința diversității se agravează permanent. Acesta e și cazul țării noastre. Sunt incluse în ediția a III a Cărții Roșii a R. Moldova 30 specii de mamifere. Pentru a redresa situația în privința biodiversității e absolut necesar ca omul să conștientizeze pericolul care îl amenință, dacă se va reduce numărul speciilor.