Ca ştiinţă, încă de la începuturile sale, psihologia şi-a manifestat rolul productiv în raport cu justiţia. În ceea ce priveşte tactica aplicată în criminalistică, aceasta nu poate fi concepută în afara psihologiei judiciare. Aceasta oferă mijloacele necesare pentru stabilirea potenţialului psihologic al bănuitului, învinuitului, inculpatului, pe baza căruia organul de urmărire penală adoptă linia strategică optimă în procesul de obţinere a informaţiilor apte să susţină în mod relevant un caz. Totodată, punerea în acţiune a potenţialului psihologic al ofiţerului de urmărire penală trebuie văzută ca o necesitate de a completa, de a îmbogăţi şi de a perfecţiona procedeele de ordin tehnic şi practic ale procesului de audiere a bănuitului, învinuitului, inculpatului, ducând la fundamentarea ştiinţifică şi, implicit, la creşterea eficienţei acestui procedeu tactic.

As a science, since its inception, psychology manifested productive role in relation to justice. In terms of tactics applied in forensics, it can not be conceived outside forensic psychology. This provides the means necessary to establish the psychological potential of the suspect, accused or defendant, on which the criminal investigation body adopts the best strategic line in obtaining relevant information able to sustain the case. At the same time, the implementation of the psychological potential of the criminal investigator should be seen as a necessity to supply, enrich and improve the technical and practical aspects of the audition of the suspect, accused or defendant, leading to the scientific justification and thus increasing the efficiency of this tactical procedure.