Istoria şi cultura sunt unele dintre cele mai vechi discipline umanitare din care mai târziu au evoluat alte ştiinţe socioumane, precum sociologia, politologia, antropologia, culturologia etc. Felul în care a fost interpretată istoria s-a schimbat în dependenţă de regimurile politice care s-au succedat, dar şi de imperativele actualităţii. Articolul de faţă vine să demonstreze că predarea istoriei într-o Europă democratică ar trebui să ocupe un loc central în educaţia unor cetăţeni responsabili şi implicaţi activ în viaţa politică şi în cultivarea respectului pentru diferenţele dintre popoare, fiind bazată pe afirmarea identităţii naţionale şi a principiilor toleranţei. Lucrarea elucidează realizările secolului XX, precum folosirea ştiinţei în scopuri paşnice, în vederea asigurării unor condiţii mai bune de viaţă şi răspândirea democraţiei şi a drepturilor omului. La fel, în articol sunt indicaţi paşii posibili, necesari a fi întreprinşi în sfera educaţiei pentru a se preveni repetarea sau negarea unor evenimente înspăimântătoare ale acestui secol, precum holocaustul, genocidele şi alte crime contra umanităţii, purificarea etnică şi masivele violări ale drepturilor omului şi ale valorilor fundamentale pe care le susţine Consiliul Europei.