Fluctuaţia efectivului populaţiei este determinată de un complex de adaptări a lor la mediul ambiant, dar şi de o influenţă multilaterală a factorilor externi variabili. Deseori acest proces era analizat unilateral, comparând variaţia  efectivului indivizilor pe parcursul anumitei perioade de timp sub influenţa factorilor de mediu. Unii savanţi considerau factorii biotici esenţiali pentru explicarea oscilaţiilor efectivului. Odată cu dezvoltarea ecologiei populaţionale cauzele oscilaţiei efectivului numeric au început să fie analizate din alt punct de vedere. A fost elucidat faptul, că specia se caracterizează nu numai printr-o adaptabilitate individuală, însă dispune şi de un complex labil de adaptări şi mecanisme reglatorii la nivel populaţional. A fost acordată o mare atenţie rolului şi caracterului de manifestare a adaptărilor autoreglatoare a populaţiilor, acţiunea cărora depinde de densitatea populaţiei şi gradul de corespundere a ei resurselor biotopului. Conform altei ipoteze, creşterea efectivului populaţiei este reglată de factorii externi ai mediului, indivizii dispersând în acei biotopi, unde densitatea populaţiei este mai mică. Condiţiile mediului extern deseori influenţează asupra indivizilor prin intermediul adaptărilor populaţionale şi a mecanismelor ce le determină. Deaceea este destul de complexă analiza factorilor, ce cauzează oscilaţia efectivului populaţiilor. Natura periodicităţii dinamicii populaţiilor de microtine rămâne până în prezent o enigmă. Au fost formulate mai multe ipoteze şi postulate referitor la natura fluctuaţiilor efectivului populaţiilor, care însă  nu elucidează în întregime această problemă. Unii ecologi consideră că aceste populaţiile oscilează ciclic timp de 3-4 ani, alţii – că  au erupţii numerice neperiodice. Cercetările efectuate în agrocenoze  pe parcursul a cca patru decenii ne-au permis să constatăm că microtus arvalis nu demonstrează o periodicitate strictă a dinamicii populaţionale, iar fazele de vârf, cu cea mai înaltă densitate, se înregistrează peste 5-6 ani şi coincid cu cele din alte zone ale arealului. În perioada dintre două faze de vârf apar la 3-7 ani faze intermediare cu o densitate mai joasă. E necesar de menţionat nu numai că fluctuaţiile observate sunt determinate de variaţia presiunii mediului, ci şi să stabilim principalii factori de  mediu, ce influenţează oscilaţia efectivului. Exprimarea într-o formă matematică corespunzătoare a relaţiei funcţionale reprezintă modelul matematic, care descrie fluctuaţia efectivului. m.arvalis este o  specie larg răspândită, a cărui efectiv creşte până la valorile maximale în diferite regiuni ale arealului. Ea reprezintă un component important al ecosistemelor terestre, fiind  dăunător al agriculturii, afectînd câmpurile de graminee şi culturile furajere, gospodăriile de sere şi livezi. Este, de asemenea, purtător al agenţilor patogeni ai maladiilor infecţioase. Însă importanţa epidemiologică poate fi şi mai mare, deoarece specia geamănă – m.rossiaemeri-dionalis deseori populează locuinţele, în care formează grupări pe o perioadă mai mare de timp. A fost înregistrată o mare abundenţă nu numai în agrocenoze, dar şi în localităţile rurale şi urbane în construcţie.  Din această cauză este necesar un monitoring continuu al efectivului acestor specii în localităţile nominalizate, dar şi în cenozele naturale şi în agrocenoze. Bazându-ne pe un impunător material informativ, acumulat pe parcursul a patru decenii, ţinînd cont de oscilaţia efectivului  numeric al populaţiei m.arvalis în această perioadă, am elaborat ecuaţia regresiunii multiple liniare, ce reflectă corelaţia dintre densitatea indivizilor m. arvalis, exprimată în colonii la hectar şi indicele de ariditate lunară Martonne: D = 87,64 - 0,27*Ia, unde d reprezintă densitatea indivizilor, iar ia - indicele de ariditate. În baza ecuaţiei prezentate mai sus, reieşind din oscilaţa, cu o periodicitate  din 30 în 30 ani a temperaturii şi cantităţii de precipitaţii până în anul 2099, am modelat un pronostic previzibil al fluctuaţiei densităţii indivizilor m.arvalis, în acelaş timp indicînd şi indicele de ariditate. Am stabilit o  descreştere a densităţii indivizilor m.arvalis până în anul 2099. Aceasta se explică prin faptul că, odată cu aridizarea climei, treptat va scădea conţinutul de substanţe din plantele ierboase, absolut necesare pentru dezvoltarea şi reproducerea speciei studiate. O altă explicaţie ar fi afinitatea biotopică a speciei studiate. Ea populează ecosistemele cu un covor ierbos dezvoltat şi agrocenozele. m.arvalis comparativ cu m. rossiaemeridionalis este o specie mai euritopă. În locurile de populare simpatrică a speciilor gemene studiate se manifestă cel mai pronunţat deosebirile în afinitatea biotopică, fapt explicabil prin potenţialul de concurenţă deosebit, speciile „separând” teritoriul şi timpul de activitate. În viitor, odată cu schimbarea condiţiilor climatice şi, mai ales, datorită transformărilor antropice, m.arvalis se va adapta mai bine la prezenţa factorului uman. La această specie coloniile sunt grupate mai puţin compact, iar densitatea  indivizilor în ele este mai mică decît la specia geamănă. Altfel decât m.rossiaemeridionalis  reacţionează la secetă, iar reproducerea ei în această perioadă stagnează. Însă, intensitatea reproducerii fiind înaltă, specia repede îşi restabileşte efectivul şi densitatea coloniilor. Pentru m.arvalis sunt tipice fluctuaţiile sezoniere şi anuale ale efectivului, ce se pot manifesta asinhron cu fluctuaţiile speciei m. rossiaemeridionalis. Reducerea treptată a numărului de indivizi m.arvalis dintr-o cohortă cu naştere sinhronă până la moartea ultimului din ei poate fi exprimată prin curba de supravieţuire. Populaţiile acestei specii manifestă  o prolificitate mare individuală, fără de care şansele lor de supravieţuire  ar fi nule. Una din modalităţile de reprezentare a curbei presupune înscrierea pe abscisă a vîrstei, iar pe ordonată a valorilor lx (numărul de supravieţuitori în funcţie de vârsta x). Vom obţine o curba de supravieţuire cu o concavitate slab pronunţată datorită mortalităţii accentuate a indivizilor populaţiei în  primele vârste. Pentru pronosticul dezvoltării numerice a populaţiei de microtine curba de supravieţuire trebuie asociată ratei fertilităţii specifice vârstei (mx). Acestă mărime exprimă numărul de descendenţi produşi în unitatea de timp de către o femelă de vârsta x. În practică valoarea ratei se identifică prin raportarea totalităţii descendenţilor la numărul părinţilor din aceeaşi clasă de vârstă. Valoarea se divide, de obicei cu doi, deoarece raportul dintre masculi şi femele este de aproximativ 1:1. Se observă că valorile lui lx  s-au exprimat în raport de o cohortă iniţială egală cu unitatea, fapt necesar pentru calculele ulterioare. Dacă urmărim valorile lui mx  sesizăm un aspect interesant şi anume, că rata fertilităţii specifice vârstei creşte treptat până atinge maximum, apoi scade, constituind o curbă în formă de clopot, mai mult sau mai puţin asimetrică.m.arvalis abia la vârsta de 14-23 săptămâni va realiza o rată a fertilităţii de 3,16 descendenţi pe femelă, valoare care se dovedeşte a fi cea mai mare, anterior şi ulterior înregistrându-se valori mult mai mici. Cunoscând în populaţie câţi supravieţuitori sunt întâlniţi în funcţie de vârstă şi pentru fiecare interval câţi descendenţi se nasc în medie pe fiecare supravieţuitor, putem pronostica mărimea populaţiei în viitorul apropiat, calculând rata reproducţiei nete (R0). Ea se estimează ca o sumă a produselor lxmx  pentru toate vârstele întâlnite din populaţie: r0 = ∑lxmx. Produsul lx mx semnifică faptul, că populaţia se va mări de aproximativ 5,32 ori după o generaţie. m.arvalis, ca şi m.rossiaemeridionalis, vor manifesta şi în viitor o activitate diurnă polifazică, însă prima specie va fi  mai labilă şi îşi va restructura ritmurile circadice în funcţie de situaţia concretă. În unele cazuri ritmurile circadice se vor desfăşura în antifază. Mobilitatea şi înclinaţia spre migraţii vor fi însoţite de un comportament de cercetare pronunţat. m.arvalis, într-o măsură mai mică decât m.rossiaemeridionalis, va fi expusă stresului emoţional şi neofobiei. Deosebiri tot mai pronunţate vor fi identificate în comportamentul social. În relaţiile indivizilor m.arvalis din grupările intrapopulaţionale vor predomina contactele atagoniste. Indivizii acestei specii sunt mai puţin sociabili şi mai agresivi decât cei, aparţinâna speciei geamăn. În reproducerea speciilor sible se vor înregistra un şir de deosebiri. Femelele tinere se vor reproduce mai timpuriu. Asimetria şi excesul în privinţa mărimii pontei au demonstrat, că la m.arvalis selecţia acţionează în direcţia creşterii numărului de embrioni. Astfel de deosebiri în strategiile de reproducere au un caracter regional şi sunt condiţionate de influenţa antropică asupra biotopurilor lor. Intensitatea reproducerii în corelaţie cu fertiliitatea sporită la m.arvalis reprezintă o adaptare la condiţiile de populare în mediul antropic. Lucrarea a fost realizată în contul  proiectului  de cercetări fundamentale 11.817.08.14F.