Dimensiunea non-militară a securităţii a câştigat teren în faţa celei militare, mai cu seamă în ultimele decenii. Motivul principal este simplu şi evocat mult prea des în studiile de securitate: conştientizarea faptului că, odată cu sfârşitul Războiului Rece, ameninţarea militară de mare amploare s-a diminuat, fiind înlocuită de noi riscuri, pericole şi ameninţări de natură politică, economică, socială, ecologică etc. Cu toate acestea, se constată existența unor constante determinante pentru perioada post-război rece: nevoia de democratizare şi dezvoltare nu numai a fostelor ţări comuniste, ci şi a altor state slab dezvoltate din toată lumea. Securitatea umană, ca o nouă concepție constructivistă în studiile de securitate care a determinat apariția de noi dimensiuni în cercetarea domeniului securității, a fost generată de critica la adresa neorealismului și înseamnă asigurarea securității concentrată pe interesele și nevoile individului uman, iar interesele de securitate ale colectivității și statului sunt secundare și inferioare ca prioritate față de securitatea persoanei. Ca rezultat al evidențierii rolului individului în procesul de securizare, problema securității capătă noi valențe, pe lângă cele militare, precum aspecte economice, ecologice, societale, politice, chiar și lingvistice și discursive (Jaap de Wilde) sau semnificații etice prin implicarea sistemului de principii morale și valori personale ale individului. În acest ultim context, securitatea devine o problemă de etică în condițiile în care securizarea se remarcă ca o componentă de bază a realizării binelui comun. Elaborarea de către biologul american Van Rensselaer Potter a teoriei bioetice - concepție a supraviețuirii și securizării globale a progresului social, securitatea și depășirea crizelor globale poate fi un obiectiv realizabil doar în condițiile bioetizării politicului și a vieții sociale prin promovarea unor astfel de principii precum cel al biocentrismului, coevoluției, responsabilității, cooperării atât dintre state și alte instituții internaționale, responsabile de implementarea strategiei de dezvoltare durabilă, cât și dintre societate și natură.

Non-military dimension of security became more important than the military one especially in the last decades. The most important reason of this is often present in security studies: together with the end of Cold War the military menaces have diminished, being replaced by new risks, dangers and dangers of political, economic, social or environmental nature. In the same time, there are several determinant constants for the period of post-Cold War such as: need of democratization and development, not only of past communist countries but of all developing countries in the world. Human security as a new concept, from the perspective of defining of its basic components: liberty of necessities and liberty of fear, strongly supports the fulfilling of most important social and political objectives and purposes of bioethics. The liberty of necessities become an achievable goal, as a state where the specific needs of human being (physiological, spiritual and social political) will not impede anymore his personal progress as a source of insecurity, impoverishment and pauperization. The freedom of fear is, moreover a psycho-emotional state of the human being, allowing him to be exempted of worry and dread of future as a natural outcome of implementation of sustainable and rational, equitable and participative policies and strategies. As a result of stressing of the role of individual in the process of securitization, the problem of security becomes more complex, enriched with such new aspects beside military as economic, environmental, societal, political and even linguistic land discursive (Jaap de Wilde) or with ethical meanings by referring to the system of moral principles and values of individual. In this last context, security becomes a problem of ethics in conditions of necessity to fulfill the common good. The discipline of Bioethics, founded more than 40 years ago by American biologist Van Rensselaer Potter as an appropriate set of theoretical and practical methods and tools to counter the global problems, becomes more actual than never as an element which catalyzes and generates macro-systemic social, economic and political changes and permutations in conditions of aggravation of global multiaspectual crisis. Bioethics, actually, deals with correlation and adaptation of social mentality, of social moral and value systems to most fundamental needs of contemporary human civilization as the necessity to survive in sustainable conditions, by overcoming global menaces and to assure global security for a better future of the offspring of contemporary humankind.