The survival of Rhizobacterial Exopolysaccharide-producing Pseudomonas aureofaciens population at high copper concentrations
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1723 2
Ultima descărcare din IBN:
2022-01-10 00:06
SM ISO690:2012
TATE, Robert, EMNOVA, Ecaterina, DARABAN, Oxana, TOMA, Simion, SENICOVSCAIA, Irina. The survival of Rhizobacterial Exopolysaccharide-producing Pseudomonas aureofaciens population at high copper concentrations . In: Mediul Ambiant , 2006, nr. 2(26), pp. 13-16. ISSN 1810-9551.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Mediul Ambiant
Numărul 2(26) / 2006 / ISSN 1810-9551

The survival of Rhizobacterial Exopolysaccharide-producing Pseudomonas aureofaciens population at high copper concentrations

Pag. 13-16

Tate Robert, Emnova Ecaterina1, Daraban Oxana1, Toma Simion1, Senicovscaia Irina2
 
1 Institutul de Genetica şi Fiziologie a Plantelor ,
2 Institute of Soil Science, Agrochemistry and Soil Protection” Nicolae Dimo”
 
 
Disponibil în IBN: 30 noiembrie 2013


Rezumat

Supravieţuirea populaţiei bacteriene, Pseudomonas aureofaciens CNMN PsB-03, izolate din sol rizosferic sub soia, a fost studiată în experienţa model cu nisip poluat cu 100 and 300 μg Cu/g de nisip uscat. Populaţia P. aureofaciens-producentă de exopolizaharide (EPZ) a manifestat rezistenţă foarte înaltă faţă de toxicitatea cuprului cu concentraţie de pînă la 300 μg Cu/g de nisip uscat. Mai mult decît atît, după introducerea în nisipul poluat a nutrimentului proaspăt (substanţe organice), această populaţie bacteriană a fost capabilă la o dezvoltare de 2,9-3,7 ori mai activă, în comparaţie cu martorul (nisip fără Cu). Numărul bacteriilor cu capacitatea de sinteză a EPZ ajungea la o majorare de 458 % şi 279 % faţă de martor, la 100 şi 300 μg Cu/1g de nisip uscat, respectiv. Însă, activitatea populaţiei bacteriene din nisipul poluat (la 300 μg Cu/g de nisip), estimată după viteza de hidroliză a diacetatului fluorescein, a fost redusă de 2 ori faţă de martor. Concentraţia majorată (de 4-7 ori) a carbohidraţilor în nisipul poluat, după 4 luni de incubare, confirmă ipoteza despre sinteza sporită a EPZ, de către bacteriile rizosferice, ca răspuns la prezenţa abundentă a metalului toxic. Cea mai mică concentraţie a cuprului la care creşterea bacteriilor n-a fost observată constituie 6 mM Cu, pentru populaţia din martor - nisip pur, şi mai mare de 8 mM Cu pentru populaţiile din nisipul poluat (100 şi 300 μg Cu/g de nisip), adică rezistenţa populaţiei studiate s-a majorat.