Creația scriitorului de origine basarabeană A(natol) E(milian) Baconsky se individualizează printr-un accentuat caracter metamorfic. Determinate de evoluția relației pe care a avut-o cu ideologia partidului comunist, variațiunile creației sale reflectă trăirea unei dileme persistente. În perioada anilor de liceu se refugiază cu familia în Oltenia. Foarte curând, fiind încă student la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, A.E. Baconsky devine un adept al partidului comunist. Publică activ în ziarele de stânga, mai ales în cele care apar în Transilvania. La nici 25 de ani este numit secretar de redacție la „Almanahul literar” din Cluj, iar în 1952, la numai doi ani distanță, ocupă funcția de redactor-șef, anume sub conducerea sa „Almanahul literar” preia numele „Steaua”. În același an debutează cu volumul „Poezii” la Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română. Versurile din acest prim volum, dar și cele care vor urma până în 1956, sacrifică lirismul în favoarea proletcultismului. Publicistica și notele de călătorie la fel comportă obediență față de regimul comunist. În a doua etapă a creației sale, scriitorul A.E. Baconsky consimte prezența unei turnuri irevocabile. Ajuns el însuși la clarificări interioare, poetul se întreabă: „Care sunt limitele realismului în lirică?”. Își recunoaște propria metamorfoză și o anunță public în 1956, în cadrul primului Congres al scriitorilor din R.P.R. Prin discursul său, destul de îndrăzneț în acea perioadă, A.E. Baconsky a pus în discuție o problemă de interes principal pentru valoarea și evoluția poeziei în literatura română. Începând cu 1957, anul apariției volumului „Fluxul memoriei”, poetul se plasează într-o poziție de avangardă. Versurile sale rezultă deja dintr-un proces de interiorizare și meditație. De acum încolo, pecetea ideologică devine tot mai greu de sesizat, mai ales în volumul de proză „Echinoxul nebunilor și alte povestiri” (1967), ce reprezintă atingerea deplinei conștiințe artistice. Metamorfoza scriitorului și omului A.E. Baconsky nu a fost însă una neprevăzută, „poetul s-a manifestat de la bun început ca o personalitate puternică, a cărui obiective majore erau impersonale” (Mircea Martin).