Realitatea pandemică trăită la nivel mondial începând cu decembrie 2019 a impus mediatizarea în masă a discursului specializat prin utilizarea siturilor oficiale, rețelelor sociale sau canalele de informare tradiționale. Astfel, discursul pandemiei devine unul de informare și prevenție cu un impact important asupra opiniei publicului prin calitatea conținuturilor și contextul extralingvistic specific. Descrierea particularităților lingvistice și pragmatice ale textelor difuzate pe siturile oficiale (Organizația Mondială a Sănătății, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Ministerul Sănătății) în perioada decembrie 2019 – mai 2023 pornește de la faptul că, modalitățile discursive specifice comunicării specializate în timpul pandemiei fac apel la emoție, rațiune și luare de decizie. Analiza și sinteza tipologiilor textuale deja existente în literatura de specialitate (M. Bakhtine (1984), A. Petijean (1989), Werlich (1975), J.-M. Adam (2011), D. Maingueneau (2011) permit identificarea și descrierea caracteristicilor lingvistice și pragmatice ale discursului pandemic: terminologie specifică cu tendința spre neologizare și creativitate lingvistică (L. Zbanț, A. David), adaptarea stilului și conținutului, obiectivitatea, precizia și claritatea în transmiterea mesajelor în funcție de publicul țintă, identitatea socială și rolul comunicațional bine delimitat. În așa fel, discursul specializat pentru contextul pandemic devine unitatea lingvistică care transmite cunoștințe proprii domeniilor medicinii, sănătății publice și are un impact informativ, descriptiv, argumentativ important.