The Eastern Partnership from the beginning was a progressive tool and optimized application of the European Neighborhood Policy targeting Eastern Europe and Caucasus. It helped the partner countries to enter new markets proportionally to their interests and ensured the beneficiaries with aid in order to enhance democracy and eradicate corruption. More than 25 years of independence and corruption were sufficient to result in economic and social inequalities despite the last 2-3 generations growing up in communism during half of the century. The first 10-15 years of independence and privatizations were the most reorganizing ones and the most favorable for flourish corruption and sufficient to bring the populations at the edge of poverty. Today, in 2023, is the last call to bring back to the table the discussion about Eastern Partnership because of the fast changes in the region and the turbulent events of 2022. The Eastern Partnership was a necessary next step in developing and consolidating the relations of the European Union with eastern neighbors. Taking the responsibility of promoting democracy and the rule of law in a region with deep-rooted corruption was a sign of trust and commitment, especially when we have as partners some CIS member states. The goals of having a closer political association and economic integration were a vital measure for the penetration of new markets at new dimensions and strategic diversification or reorientation. It is also a big advantage for the EU by having this type of partners and their potential of production, exports, and their costs. But the debate between union and decentralization (bior trilateral agreements) seems to be also sensible for this partnership. From 2022 we have an “Associated Trio” composed of R. Moldova, Ukraine, and Georgia, of which just R. Moldova and Ukraine received the status of EU candidates. Also, we had an escalation of the conflict between Armenia and Azerbaijan, and the participation of Belarus in EaP is still suspended, even more, it was subjected to new sanctions packages. The Russian aggression in Ukraine caused a new sort of crisis and instability in the region, and the peoples started to prioritize the politicians with visions and agendas oriented to ensure the peace in a way which will build a stable economy and good governance. But all these ideas circulate in a mixture of misinformation that can present a destabilization at any moment, especially in the case of states with internal conflicts.

De la începuturile sale, Parteneriatul Estic a fost un instrument progresiv și o aplicare optimizată a Politicii Europene de Vecinătate orientată spre Estul Europei și Caucaz. A ajutat țările partenere să acceseze noi piețe proporțional intereselor sale și a asigurat beneficiarii cu ajutor pentru dezvoltarea democrației și eradicarea corupției. Peste 25 de ani de independență și corupție au fost suficienți pentru a duce la inegalități economice și sociale, în pofida ultimelor 2-3 generații care au crescut în comunism timp de jumătate de secol. Primii 10-15 ani de independență și privatizări au fost cei mai reorganizatori și cei mai favorabili pentru înflorirea corupției dar și suficienți pentru a aduce populațiile la limita sărăciei. Datorită dinamicii din regiune și a evenimentelor tulburi din 2022, astăzi, în 2023, este ultimul apel pentru a readuce Parteneriatul Estic pe masa discuțiilor. PaE a fost și este un următor pas necesar în dezvoltarea și consolidarea relațiilor dintre UE și vecinii estici. Asumarea responsabilității de a promova democrația și statul de drept într-o regiune cu corupție adânc înrădăcinată a fost un semn de încredere și asumare, mai ales când avem ca parteneri unele state membre CSI. Obiectivele unei asocieri politice mai strânse și a integrării economice au fost o măsură vitală pentru a penetra noi piețe la noi dimensiuni și diversificarea sau reorientarea strategică. Acest parteneriat de asemenea, este un mare avantaj și pentru UE prin faptul de a avea acest tip de parteneri precum și potențialul lor de producție, exporturi, și costurile acestora. Însă dezbatere între uniune și descentralizare (acorduri bi- sau trilaterale) pare a fi de asemenea sensibilă pentru acest parteneriat. Din 2022 avem un „Associated Trio” compus din R. Moldova, Ucraina, și Georgia, dintre care doar R. Moldova și Ucraina au obținut statutul de țări candidate ale UE. De asemenea, am avut o escaladare a conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan, iar participarea Belarusei în EaP a fost suspendată, chiar mai mult, aceasta a fost și subiectul unor noi pachete de sancțiuni. Agresiunea rusească în Ucraina a cauzat un nou tip de criză și instabilitate în regiune, iar popoarele au început să ofere credit de încredere politicienilor cu viziuni și agende orientate spre a asigura pacea într-un mod care ar construi o economie stabilă și bună guvernanță. Însă toate aceste idei circulă într-un amestec de dezinformare care în orice moment poate prezenta o destabilizare, îndeosebi în cazul statelor cu conflicte interioare.