Proza lui Ion Druță întrunește, în mare măsură, tiparele canonice ale unui mod de expunere reprezentativ pentru proza românească, numit regim narativ liric. Multiplele configurări ale acestuia, datorate modului poetic de a vedea lumea, asociat unei viziuni artistice creatoare de halouri sensibilizatoare și tributare unei rostiri liricizate, plasează opera druțiană într-un domeniu unde epicul, lirismul și poeticitatea se interpătrund într-o armonie desăvârșită. Generat de imagini poetice expresive și sensibilizatoare, lirismul e menținut, local, de numeroase figuri sintactice, reunite în blocuri relativ simetrice, având, de multe ori, efect gradual. Corelarea ingenioasă a unităților imaginarului (imagini, stări, personaje) stimulează fluxul și refluxul lirismului, stocările și acumulările lui pe dimensiuni întinse ale narațiunii.

Ion Druță’s prose meets, to a large extent, the canonical distinctions of a representative mode of exposition for Romanian prose, called the lyrical narrative regime. Its multiple configurations, due to the poetic way of seeing the world, associated with an artistic vision that creates sensitizing halos and tribute to a lyrical utterance, place the Drutian work in a field where epic, lyricism and poetics intermingle in perfect harmony. Generated by expressive and sensitizing poetic images, the lyricism is maintained, locally, by numerous syntactic figures, gathered in relatively symmetrical blocks, often having a gradual effect. The ingenious correlation of the units of the imaginary (images, states, characters) stimulates the ebb and flow of lyricism, its storages and accumulations on extended dimensions of the narrative.