Debutând, ca romancier, în 1966, cu „Singur în fața dragostei” – scriere anti-sistem, de o surprinzătoare modernitate la acea vreme, întrucât ignora metoda realist-socialistă, propunând o nouă paradigmă literară – Aureliu Busuioc relua atunci tradițiile literaturii române interbelice, fiind, în Moldova sovietizată, printre cei dintâi care a reabilitat esteticul, intrând pe terenul literaturii moderne și inaugurând un nou început în romanul românesc. Dar, deși Aureliu Busuioc va păstra maniera ludică și ironică și în romanele ulterioare, totuși nu toate sunt de factură modernă, aparținând adică acelei categorii denumite de Nicolae Manolescu „roman ionic”, caracterizat prin impresia de autenticitate, prin subiectivitate, relatarea la persoana I etc. Întrucât, cu fiecare nou roman, Aureliu Busuioc venea cu o altă formulă narativă, textele acestora diferă din perspectiva construcției, a tematicii, a limbajului și, mai ales, a personajelor care – conectate, fără excepție, la contextul social-politic și cultural al epocii –sunt oportuniste sau adaptabile, manipulatori și manipulanți, ori exponenţi ai unei ideologii care le impune o identitate cameleonică. Acesta este și cazul romanului Hronicul Găinarilor (2006), a cărui narațiune cursivă, fluentă, cronologică, la persoana a treia – întreruptă frecvent de inserțiile naratorului la persoana întâi – evidențiază numai puțin de trei tipologii de personaje principale raportate la contextul istoric al diferitelor epoci. Privit din această perspectivă, Hronicul Găinarilor ilustrează cum nu se poate mai bine conceptul de roman corintic – conform clasificării propuse de N. Manolescu – caracterizat prin narațiune variabilă, la persoana I și a III-a, cu un subiect ambiguizat. Scriere complexă, aparținând deopotrivă categoriilor manolesciene de corintic și doric, Hronicul Găinarilor poate fi considerat un „roman total”, în măsura în care cuprinde atât elemente de roman mitic, istoric, alegoric, social, politic și chiar roman despre roman. Este ceea ce ne propunem să evidențiem în prezenta comunicare.

Debuting, as a novelist, in 1966, with “Alone in front of love” - anti-system writing, of a surprising modernity at that time, as he ignored the 71 realist-socialist method, proposing a new literary paradigm - Aureliu Busuioc then resumed the traditions of interwar Romanian literature, being in Soviet Moldova, among the first to rehabilitate aesthetics, entering the field of modern literature and inaugurating a new beginning in the Romanian novel. But, although Aureliu Busuioc will keep the playful and ironic manner in later novels, not all of them are modern, belonging to that category called by Nicolae Manolescu “Ionian novel”, characterized by the impression of authenticity, by subjectivity, the story of the first person and so on. Since, with each new novel, Aureliu Busuioc came up with a different narrative formula, their texts differ from the perspective of construction, theme, language and, especially, of the characters who - connected, without exception, to the socio-political and cultural context of epochs - are opportunistic or adaptable, manipulative and manipulative, or exponents of an ideology that imposes a chameleon identity. This is also the case of the novel “Hronicul Gainarilor” (2006), whose cursive, fluent, chronological narrative in the third person - frequently interrupted by the insertions of the narrator in the first person - highlights no less than three typologies of main characters related to the historical context of different periods. Viewed from this perspective, Hronicul Gainarilor illustrates how the concept of the Corinthian novel - according to the classification proposed by N. Manolescu - characterized by variable narration, in the first and third person, with an ambiguous subject, could not be better. A complex writing, belonging to both the manuscript categories of Corinthian and Doric, “Hronicul Gainarilor” can be considered a “total novel”, insofar as it includes elements of mythical, historical, allegorical, social, political and even novel about the novel. This is what we intend to highlight in this essay.