Starea justiţiei naţionale, prin prisma credibilităţii sale publice, nu se încadrează într-o măsură suficientă în dimensiunea valorică a unui stat de drept. Şi dincolo de multiple dificultăţi cu care se confruntă judecătorii individuali şi justiţia, ca sistem, un factor important în configurarea imaginii magistraturii îl reprezintă politică sa comunicaţională. De regulă, aceasta ţine de competenţa Consiliului Justiţiei sau a instanţelor de judecată, prin intermediul unui ofiţer de presă sau al unui purtător de cuvânt. Realitatea naţională denotă faptul că o asemenea formă de comunicare este deficitară, având la bază motive de natură obiectivă şi subiectivă. În atare condiţii, considerăm necesar a găsi soluţii pentru a debirocratiza segmentul comunicaţional în justiţie prin edificarea unui alt fel de sector asociativ – a unei organizaţii non-profit în interiorul magistraturii, care să confere acesteia voce, susţinere şi credibilitate. Studiul este realizat în baza Proiectului „Modernizarea mecanismelor de guvernare axate pe protecţia drepturilor omului” (20.80009.1606.15) în cadrul Laboratorului de Cercetare Ştiinţifică „Drept Public Comparat şi e-Guvernare”, Facultatea de Drept, USM.

The state of national justice, in terms of its public credibility, does not fall, to a sufficient extent, into the value dimension of the rule of law. And beyond multiple difficulties faced by individual judges and justice as a system, an important factor in shaping the image of the Judiciary is its communication policy. This is usually a competence of the Council for the Judiciary or of the courts, through a press officer or a spokesperson. The national reality reveals the fact that such a form of communication is deficient, based on objective and subjective reasons. In these conditions, we consider it necessary to find solutions to debureaucratize the communication segment of justice, by building another kind of associative sector - a non-profit organization within the Judiciary, which gives it voice, support and credibility. The paper is developed within the Project ‚Modernization of Governing Mechanisms Focused on the Protection of Human Rights’ (20.80009.1606.15), in the Scientific Research Laboratory Compared Public Law and e-Governmenf, Law Faculty, Moldova State University.