Motivaţia pentru învăţare a reprezentat întotdeauna un subiect im-portant în preocupările specialiştilor din psihologia educaţiei. Astăzi, poate mai mult ca oricând, este necesar să ne îndreptăm atenţia asupra acestui fenomen, luând în considerare schimbările majore din societa-tea modernă, care au un impact considerabil asupra dezvoltării indivi-zilor. Cu toate acestea, literatura de specialitate nu ne oferă un răspuns explicit cu referire la influența motivației învățării asupra dezvoltării intelectuale a școlarului mic. Scopul cercetării date constă în determinarea influenței motivației învăţării asupra dezvoltării intelectuale școlarului mic. Ipoteza cercetării: - motivația învăţării influențează asupra dezvoltării intelectuale la școlarul mic; - cu cât este mai înaltă motivația învătării, cu atât este mai mare nivelul de dezvoltare intelectuală la școlarul mic; - cu cât este mai scăzut nivelul motivației învătării, cu atât este mai scăzut nivelul de dezvoltare intelectuală la școlarul mic. Obiectivele cercetării:  Analiza reperelor teoretice asupra problemei motivației și mo-tivației învăţării.  Determinarea structurii sistemului motivațional școlar.  Identificarea factorilor de dezvoltare a motivației învătării și nivelului de dezvoltare intelectuală a școlarului mic.  Determinarea raportului dintre nivelul de dezvoltare intelectuală și nivelul de dezvoltare a motivației învăţării la școlarul mic.  Elaborarea concluziilor şi recomandărilor. Baza experimentală a fost constituită din 27 de elevi din clasa a III-a. P.Golu şi I. Golu condiserau că motivaţia învăţării face parte din conceptul larg de motivaţie şi se defineşte ca „totalitatea mobilurilor care susţin energetic, activează şi direcţionează desfăşurarea activităţi-lor de învăţare”[1, p. 353]. D. Sălăvăstru abordează problematica formelor motivaţiei învăţării, şi anume – motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă, pe care le defi-neşte şi le caracterizează. Astfel, ,,motivaţia intrinsecă îşi are sursa în însăşi activitatea des-făşurată şi se satisface prin îndeplinirea acelei activităţi. Ea îl de-termină pe individ să participe la o activitate pentru plăcerea şi satisfacţia pe care aceasta i-o procură, fără a fi constrâns de factori exteriori” [2, p. 84]. Motivaţia extrinsecă ,,a cărei sursă se află în exteriorul individului şi a activităţii desfăşurate. Angajarea în activitate e văzută ca un mijloc de atingere a unor scopuri, şi nu ca un scop în sine”[2, p. 85]. După aplicarea chestionarului, obținem următoarele rezultate: După aplicarea testului pentru identificare a nivelului intelectual la copii, s-au obţinut următoarele rezultate: Rezultatele obtinute ne ajută să determinăm influența motivației în-vățării asupra dezvoltării intelectuale a școlarului mic. Cu cât este mai înaltă motivația învătării, cu atât este mai mare nivelul de dezvoltare intelectuală la școlarul mic. Elevii motivaţi sunt mai perseverenţi şi în-vaţă mai eficient. Motivaţia este una dintre cauzele pentru care elevul învaţă sau nu învaţă. În acelaşi timp însă, motivaţia poate fi efectul ac-tivităţii de învăţare. Cunoaşterea rezultatelor activităţii de învăţare (mai ales, când acestea sunt pozitive) susţine eforturile ulterioare ale elevului. Din satisfacţia iniţială de a fi învăţat, elevul îşi va dezvolta motivaţia de a învăţa mai mult. Aşadar, relaţia cauzală dintre motiva-ţie şi învăţare este una reciprocă. Motivaţia energizează învăţarea, iar învăţarea încununată de succes intensifică motivaţia.