Studiu de caz – disciplina opțională „Cultura bunei vecinătăți” în clasele primare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
783 27
Ultima descărcare din IBN:
2024-06-14 17:21
SM ISO690:2012
GUTU, Nina. Studiu de caz – disciplina opțională „Cultura bunei vecinătăți” în clasele primare. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:: Ştiinţe sociale. Științe juridice și economice, 4-5 mai 2017, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2017, SS, SJE, pp. 83-85. ISBN 978-9975-71-897-4..
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SS, SJE, 2017
Sesiunea "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti."
Chişinău, Moldova, 4-5 mai 2017

Studiu de caz – disciplina opțională „Cultura bunei vecinătăți” în clasele primare


Pag. 83-85

Gutu Nina
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 3 ianuarie 2022


Rezumat

Centrul Educațional „PRO Didactica”, în parteneriat cu Ministerul Educației și „Centrul de Inițiative Educaționale” din Ucraina, au imp-lementat o nouă disciplină, care este deja al treilea an în școlile din Republica Moldova, „Cultura bunei vecinătăți”. Activitatea s-a desfă-șurat în cadrul proiectului „Educaţie civică pentru buna înţelegere pe ambele maluri ale Nistrului”, o iniţiativă ce are ca scop îmbunătăţirea relaţiilor şi instituirea păcii pe termen lung în Republica Moldova, in-clusiv cu regiunile Transnistria şi Găgăuzia, prin introducerea unei discipline opţionale cu tematică interculturală. Studiul de caz se va focusa mai mult pe mesajul pedagogic al Caie-tului elevului pentru clasa a III-a care a fost structurat în 24 de călăto-rii: cu următoarele tematici: Ce înseamnă prieten, prietenie şi dragos-te; Reprezentanţii etniilor de lângă noi; Meşteşugurile tradiţionale ale locuitorilor din Moldova; Profesioniştii din domeniul protecţiei me-diului; Meseriile părinţilor noştri; Când şi cum învaţă copiii să mun-cească; ajutorul la vecini între diferite popoare; Jocurile strămoșilor noştri; Sărbătorile tradiţionale ale poporului meu etc. În cadrul aces-tei discipline, fiecare elev are posibilitatea să se manifeste, să-și scoată în evidență talentele, își dezvoltă toleranţa, relaţiile tolerante şi a com-portamentului tolerant, adică formarea unei culturi a bunei vecinătăţi. Le demonstrează elevilor că învățarea, munca și odihna trebuie să pro-voace prietenie, curiozitate şi dorinţa de a înţelege, a-i înțelege, a fi înțeles; are o capacitate integratoare: cu implicarea competenţelor for-mate la orele de istorie, știință, limbă şi literatură, educație tehnologi-că etc. (elevului i se formează competenţe care, la rândul lor, vor fi aplicabile la alte discipline şcolare). La Conferinţa Globală a ONU privind preîntâmpinarea conflicte-lor, elaborarea disciplinei „Cultura bunei vecinătăţi” şi a altor măsuri complexe pentru mărirea nivelului de toleranţă la populaţia Crimeii a fost calificată de către experţii internaţionali drept una din cele mai eficiente iniţiative de acest gen din ţările CSI şi a fost recomandată pentru răspândire în alte state. Disciplina „Cultura bunei vecinătăţi” este recomandată drept disci-plină facultativă în planul de studii al instituţiilor de învăţământ pri-mar, în scopul creării condiţiilor pentru autodeterminarea elevilor de vârstă şcolară mică în pluralitatea culturală a etniilor ce populează Re-publica Moldova. Ea îşi propune să contribuie la stabilirea unor canale de comunicare între diferite grupuri dintr-o comunitate, prin dezvolta-rea capacităţilor interculturale şi a sentimentului de empatie pentru alte etnii şi religii, prin promovarea toleranţei; să prevină conflictele, formând o atitudine deschisă spre colaborare şi rezolvare paşnică a si-tuaţiilor de conflict; să contribuie la schimbarea comportamentului în urma experienţelor de comunicare cu persoane de culturi diferite; să permită persoanelor să conştientizeze propriile stereotipuri şi prejude-căţi culturale. Aceasta oferă un cadru favorabil dezvoltării la elevi a calităţilor necesare relaţionării corecte cu persoane aparţinând altor culturi, demonstrând permisivitate, respect şi înţelegerea semnificaţii-lor culturale diverse. Elevii trebuie să atingă un anumit grad de matu-ritate culturală, de autonomie valorizatoare, de raportare simpatetică faţă de alteritate. Educaţia prin şi pentru valori trece ca un fir roşu prin curricula la toate disciplinele şcolare, inclusiv prin Curriculumul de educaţie moral-spirituală, de religie, de dirigenţie sau de educaţie civică. În concluzie, adăugăm faptul că această disciplină motivează elevul să cunoască ceva nou, încurajează parteneriatul cu părinții, bu-nici, prezența cărora este bine venită și așteptată. Ei se învață să co-opereze între ei, să se ajute reciproc și cu dragoste. Profesorii desfă-șoară altfel lecția, mai original, unic și în diferite moduri, în cadrul că-reia copiii călătoresc, explorează și descoperă, ei sunt interesați, entu-ziasmați să facă ceva nou, frumos cu propriile puteri (păpuși). Societa-tea şi statul, prin intermediul instituţiilor de învăţământ, urmează să ajute copilul să acumuleze cunoştinţe nu numai despre propria cultură, ci şi despre alte culturi care îl înconjoară; să-l înveţe să evalueze core-ct comportamentul altor oameni, să reacţioneze adecvat la tradiţiile şi obiceiurile lor de familie.