Promovând politica unui stat de drept, Republica Moldova tinde spre realizarea cât mai eficientă a principiilor legalităţii, umanismului şi democratismului [1, p.85]. În acest sens, se impune necesitatea asi-gurării respectării stricte a legislaţiei. Accesul liber la justiţie incumbă statului obligaţia pozitivă de a institui şi promova un ansamblu de ga-ranţii particulare eficiente de procedură care, în mod imperativ, înso-ţesc cursul unei cauze penale [2, p.23], printre acestea se regăsesc şi sancţiunile. Între diferitele reguli de procedură, legea distinge: unele care conţin formalităţi substanţiale şi altele care conţin formalităţi nesubstanţiale. Încălcarea sau violarea celor dintâi va atrage nulitatea [3, p.21], pe când în cazul celor de-al doilea, deşi înscrise pentru o bună administr-are a justiţiei, nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Pentru a ope-ra nulitatea actului procesual sau procedural, trebuie să se constate o încălcare a dispoziţiilor legale de drept substanţial. Actul nul nu pro-duce efectele actului valid, fiind lipsit de forţă juridică conform ada-giului ,,quod nullum est, nullum producit effectum”. Nulitatea produce patru efecte principale: a) efectul direct sau dis-tructiv – atrage ineficienţa juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii și deci desfiinţarea actelor efectuate ca urmare a nerespectării le-gii; b) actul este considerat ca fiind lipsit de efecte juridice, din mo-mentul efectuării lui (ex tunc), şi nu din momentul constatării nulităţii (ex. nunc); c) efectul reparator – actele anulate trebuie, în mod obliga-toriu, refăcute, atunci când este posibil; d) efectul indirect – constă în anularea actelor anterioare, concomitente şi posterioare, care se află în legătură cu actul anulat. În literatura de specialitate, se discută despre efectul extensiv al nulităţii, punându-se problema dacă nulitatea unui act atrage şi nulitatea actelor anterioare, concomitente sau posterioare faţă de care nulitatea actului declarat se impune prin legătură cauzală. În dreptul comparat, s-a apreciat că deseori nu se califică în mod corect legătura cauzală în materia efectelor. Eroarea poate consta în concluzionarea unei consecinţe dintr-o secvenţă, care prezumă o legă-tură cauzală între două evenimente, pur şi simplu pentru că urmează într-un mod cronologic. Post hoc ergo propter hoc, sau după aceea, de aceea, datorită acestui fapt, o eroare, care se explică prin ea însăşi [6, p.682]. Aşadar, se impune revizuirea de novo pentru a susţine ceri-nţele impuse de norma legală pe care se bazează adevărul final [6, p.680]. Potrivit regulii fructul pomului otrăvit [5, p.108], proba se recunoa-ște ca inadmisibilă dacă a fost obţinută în baza altei probe, dobândită cu încălcarea prevederilor legale. Pomul otrăvit și fructul sunt ambele excluse din procesul penal. Curtea Supremă a SUA a făcut aluzie la fructul pomului otrăvit în cauza Silverthorne Lumber Co. c. SUA 1920 [6]. În cele mai dese cazuri, această regulă este aplicabilă pentru pro-cedeele probatorii de administrare a corpurilor delicte. Sintagma fruc-tul pomului otrăvit a fost utilizată pentru prima dată în cauza Nardone v. SUA, 1939 [8]. Doctrina fructul pomului otrăvit a fost aplicabilă pentru prima dată în cadrul încălcărilor Amend. IV în cauza Wong Sun v. SUA 1963 [9]. În aceeaşi ordine de idei, prezintă interes cauza Fox c. Chief Constable of Gwent [10]. Cu această ocazie, ne expunem în favoarea principiului fraus omnia corrupit, astfel încât susţinem că într-adevăr este necesară o analiză în fiecare speţă concretă cu privire la aplicarea efectelor extensive ale nulităţilor asupra celorlalte acte, nefiind obligatorie, impunându-se prin legătură cauzală şi nu prin alternare cronologică. În corespundere cu cele expuse mai sus, este îndreptăţită opinia în favoarea nulităţii actelor în consecinţă, fie excluderea probelor depen-dente de pomul otrăvit, or susţinem că lipsa certitudinii lasă loc inter-pretării. În acest sens, interpretarea nu poate avea loc decît în sensul celor defavorizaţi, astfel încât reiterăm că CtEDO impune statelor ob-ligaţii pozitive, iar legislaţia procesuală indică în art.8 CPP, asupra in-terpretării în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.