Articolul reprezintă un studiu teoretico-aplicativ care dezvăluie esenţa şi conţinutul eficienţei personale (selfefficacy) a cadrelor didactice în contextul educaţiei umaniste a elevilor. Totodată, sunt expuse rezultatele obţinute pe un eşantion experimental stratificat şi reprezentativ de cadre didactice şi liceeni în urma unei cercetări care viza studierea înţelegerii de către aceştia a eficienţei personale, precum şi determinarea dificultăţilor în procesul de formare şi manifestare a calităţii date. Valorificarea axei epistemologice le-a permis cercetătoarelor să fundamenteze ştiinţific şi să elaboreze axa praxiologică, concentrată într-un instrument pedagogic denumit Suport orientativ pentru identificarea şi evaluarea calităţilor autoeficienţei cadrului didactic în contextul educaţiei umaniste a elevilor.

The article represents a theoretical-applied study, which reveals the essence and content of the personal efficiency/selfefficacy of teachers in the context of the humanist education of students. The authors also present the results of a study based on an experimental sample of teachers and high-school students, which examined their understanding of the self-efficacy of teachers and detected the difficulties impeding the development of this professional quality. An exploration of the epistemological axis allowed the researchers to scientifically substantiate and to elaborate the praxiological axis, concentrated in a defined pedagogical tool: Support for the Identification and Evaluation of a Teacher’s Self-Efficacy Qualities in the Context of the Humanist Education of Students.