Interdicțiile exprimă idei universale și categorii fundamentale ale mentalului colectiv sau individual prezente in toate culturile. In mod tradițional interdicțiile semnalează existența unor praguri intre regimuri ontologic diferite: primejdios/inofensiv, permis/nepermis, sacru/profane), spații sociale diferite (clasa inferioară/superioară), timp diferit (al sărbătorii/al muncii). Incălcarea acestor interdicții antrenează efecte dezorganizante asupra comunității şi individului. Claude Riviere distinge cateva categorii de interdicții: morale, religioase, raționale sau superstițioase pe care la raportează la variabile de sex, varstă, clasă socială, spațiu, timp. Inceputul secolului al XX-lea a marcat deschiderea savanților romani pentru cultura populară, fiind perioada in care prinde contur cercetarea de teren, se constituie diverse centre și școli, apar numeroase culegeri de folclor autentic. In acest sens, culegerea Elenei Niculiță–Voronca Datinile și credințele poporului roman apărută in 1903 la Cernăuți oferă și in prezent un spațiu foarte generos de cercetare a tabuurilor superstițioase in toată complexitatea lor. O pistă de analiză academică dedicată ar constitui tabuurile legate de pămant ca element al genezei, dar și ca bun comun.