Primul Război Mondial și in special anarhia revoluționară din 1917 au grăbit coagularea mișcării naționale in Basarabia. Incepand cu luna aprilie 1917, militarii basarabeni din unitățile de pe front și din spatele acestuia s-au organizat după principiul etnic. Cel mai mare comitet al militarilor basarabeni a fost organizat la Odesa. Numit Comitetul Revoluționar Moldovenesc, acesta a devenit in timp centrul mișcării revoluționare și naționale a basarabenilor, care, pentru prima dată, cerea autonomia Basarabiei față de Petrograd in cadrul unei Rusii federative și democratice. Acestuia i-a aparținut și inițiativa organizării instituției supreme de conducere a Basarabiei – Sfatul Țării. Transferandu-se, ulterior, cu sediul la Chișinău, Comitetul intenționa să-și coreleze acțiunile cu alte comitete create in perimetrul fostului imperiu, inclusiv cu cele create de reprezentanții altor etnii in Basarabia. Printre acestea se număra și Comitetul Național al Armenilor din Basarabia, denumit in rusă NACOBA. Organizația a fost inregistrată la Chișinău pe 16 octombrie 1918, președinte al comitetului fiind desemnat Mitridat V. Muratov, iar secretar juristul Karapet S. Barhudarov. Sediul comitetului se afla la Chișinău pe str. Jukovski nr. 28. Indubitabil, in contextul evenimentelor atat de vitrege și imprevizibile, apariția comitetului armean era legată in primul rand de sentimentul de supraviețuire și apropriere a unor drepturi naționale comunității pe care acesta o reprezenta. Astfel, potrivit Statutului, scopul instituirii NACOBA consta in: unificarea tuturor armenilor din Basarabia; protejarea intereselor și bunurilor naționale etc., inclusiv acordarea ajutorului juridic refugiaților armeni care veneau de peste Nistru și/sau oferirea asistenței armenilor care veneau sau plecau in/din Basarabia. Comitetul s-a autodizolvat in 1925 in contextul deciziei de coeziune a armenilor din basarabia la Uniunea Armenilor din Romania.