În articol este abordată problema privind formarea elevului-cititor în raport cu teleologia şi conţinuturile educaţiei literar-artistice. Iniţial, se face o trecere în revistă a mai multor opinii ce aparţin diferiţilor metodişti cu privire la importanţa, scopul şi modul de studiere a literaturii în şcoală. Pornind de la teoria lecturii (P.Cornea), de la teoria receptării (W.Iser, H.R. Jauss), de la teoria educaţiei literar-artistice (Vl.Pâslaru), autorul scoate în evidenţă mai multe lacune atestate în procesul studierii/receptării literaturii în şcoală. În continuare, sunt propuse un şir de repere metodologice privind stimularea la elevi a interesului de lectură, interacţiunea dintre explicare, comprehensiune şi interpretare. Este oferită o tipologie de sarcini extratextuale, intratextuale şi intertextuale care contribuie la receptarea adecvată, creativă a operei literare.

In this article there is insisted on developing the reader-student in relation to teleology and literary-artistic education. First of all there are pointed out a couple of opinions belonging to different methodists, about the importance, goal, and the way of examining literature in school. The author is highlighting some gaps that are attested in the process of study/reception of literature in school. In his research he is based on the lecture-theory (P.Cornea), on the reception theory (W.Iser, H.R. Jauss), on the literary-artistic theory (Vl.Pâslaru). Further, there are suggested some methodological clues that stimulate the student interest toward reading, the interaction between explanation, understanding and interpretation. There is also provided a typology of extratextual, intratextual and intertextual tasks that contribute to adequate, creative literary work reception.