Secolul al XX-lea a însemnat pentru oraşul Cahul continuarea procesului de urbanizare început în secolul al XIX-lea. Documentele de arhivă atestă construcţia în anul 1914 a unei centrale electrice mici şi a teatrului-iluzion al lui V. Murmurachi. În perioada interbelică la Cahul au existat mai multe întreprinderi industriale, instituţii publice, bănci, spitale de stat ş.a. Învăţământul era reprezentat de două licee, două gimnazii şi opt şcoli primare. Funcţionau două biserici ortodoxe, o biserică lipovenească, două case de rugăciuni baptiste şi două sinagogi. Edificiile noi construite la acea vreme întruneau calităţi ale arhitecturii neoclasice, moderniste, constructiviste ş.a. După cel de-al Doilea război mondial la Cahul s-au întreprins mai multe lucrări arhitecturale şi urbanistice. În 1947 a fost elaborată schiţa de plan a oraşului (arhitect V. Smirnov), care a stat la baza planului de sistematizare. În perioada sovietică s-au construit edificii tributare arhitecturii sovietice de tip stalinist (clădirea Şcolii pedagogice „A.S. Makarenko”, astăzi clădirea Universităţii de Stat „B.P. Hasdeu” ş.a.). La Institutul „Molghiprostroi” din Chişinău au fost întocmite documente urbanistice care au determinat sistematizarea ulterioară a oraşului Cahul. În 1985 a fost dat în exploatare sanatoriul „Nufărul Alb”. În 2012 specialiştii Institutului Urbanproiect au finalizat elaborarea planului urbanistic general al oraşului Cahul (arhitecţi Iu. Povar, V. Bocacev) ce includea analize şi regulamentul local de urbanism pentru întregul teritoriu urban. În document era arătată de asemenea amenajarea zonei de odihnă şi de agrement „Lacul Sărat” şi a zonei verzi situată din ambele părţi ale pârâului Frumoasa. În ultimii ani în oraşul Cahul au apărut clădiri cu două şi mai multe niveluri, atât cele de locuit, cât şi cele de interes public. Arhitectura acestora ţine de arhitectura postimpresionismului, minimalistă ş.a.