Documentele interne din Ţara Moldovei, începând cu al doilea păstrat, dar primul redactat în limba slavă, datat cu 30 martie 1392, subliniază „credinţa tuturor boierilor moldoveni” (вера оусехъ бояръ[молда] молдавьскихъ). Sintagma respectivă este utilizată de moldoveniştii contemporani pentru a demonstra existenţa poporului moldovenesc, care ar fi altul decât poporul român. Este de reţinut că în alte cazuri, actele cancelariei domneşti se limitează doar la indicarea sintagmei „… credinţa tuturor boierilor noştri”, fără a mai specifica că boierii sunt „moldoveni”. Totuşi, este de remarcat şi specificul unor acte originale scrise în limba română în secolul al XVII -lea, dar şi traducerile actelor slavone realizate de dieci la sfârşitul secolului al XVIII -lea şi în secolul al XIX-lea. Spre exemplu, traducătorii redau fraza respectivă din textul slavon (предъ нами и предъ нашими молдавскими болери) al actului din 14 martie 1585 prin „înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri ai Moldovii”, al celui din 15 martie 1585 prin „înainte noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri, a Moldovii”, al actului din 6 aprilie 1623 prin „înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveneşti”, al actului de la Radul Mihnea din 8 martie 1625 „au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldovineşti”, al actului din 16 august 1670 de la Gheorghe Duca (copie din 1818 după original) „alor noştri moldoveneşti boiari”. Constantin Duca în actul din 1702 amintea pe ai „noştri moldovineşti boieri”. În actul din 13 februarie 1585 emis în a patra domnie a lui Petru Şchiopul (octombrie 1582 - august 1591), se indică la „scaunul mai nou al domnilor moldoveni”. Dar aceasta nicidecum nu atestă naţiunea, apartenenţa etnică a domnilor, ci ţara unde ei domnesc, ori, Petru Şchiopul nu era „moldovean”, ci român din Ţara Românească, el era moldovean doar în virtutea faptului că devenise domn al Moldovei. Faptul că el îşi identifica locuitorii din ţara de baştină cu termenul munteni (actul din 3 septembrie 1585), specifică doar că ei erau din altă ţară, nu că nu erau români sau că erau altă naţiune decât românii. Aşa dar, boierii din sfatul domnesc, în conceptul timpului, fie atunci când au fost scrise actele originale în limba română, fie atunci când ele au fost traduse din limba slavonă în limba română, boierii nu sunt boieri moldoveni, cu sensul de apartenenţă etnică, naţională, ci ei sunt boieri ai Moldovei. Examinarea acestei sintagme duce la concluzia că sintagma boierii noştri moldoveni se asociază cu supuşii domnului Ţării Moldovei, supuşi care slujesc statul Ţara Moldovei şi nu cu etnicitatea acestora.