În primăvara-vara anului 2013, în preajma uneia dintre construcţiile Complexului cultural „Conacul Manuc Bey”, numită Casa Vechilului (administratorul pe treburile gospodăreşti al familiei Mirzaian), au fost descoperite fragmente întregibile de ţiglă de lut pentru acoperiş, de foarte bună calitate. Unele sunt compuse din pastă de lut cu şamotă de culoare roz-cărămizie şi cu inscripţii în limba franceză; altele, alcătuiesc un tip de ţiglă de factură locală Basarabeană din perioada interbelică, compusă din pastă de lut fină de culoare roşietic-cărămizie şi cu inscripţii în limba română. Acestea prime investigaţii arheologice au fost efectuate de către Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural (CA IP C) al Academiei de Ştiinţe al Moldovei şi Agenţia Naţională Arheologică (ANA ). În toamna anului 2017, la sud-vest de Casa Vechilului, sub o ridicătură de pământ care ar reprezenta (o groapă menajeră) din perioada sovietică, din întâmplare, s-a descoperit o impunătoare cantitate de fragmente întregibile din aceleaşi două tipuri de ţiglă menţionate mai sus. În urma examinării şi studierii materialelor, am ajuns la concluzia că ţigla cu inscripţie în limba franceză a fost adusă la conac în două faze: în prima fază, ipotetic, ea ar fi fost adusă într-un stoc mai mic prin import, pe la începutul primei jumătăţi a sec. XIX din sudul Franţei (Marsilia), probabil mai întâi adusă în portul Odesa şi de acolo la Hânceşti; a doua fază ar fi un stoc mai mare de ţiglă produsă local în Basarabia sub brevet francez, aproape de sfârşitul sec. XIX. Despre ţigla cu inscripţie în limba română cu iniţialele Orhei, cunoaştem foarte puţină informaţie. Pe lângă aceste două tipuri de ţiglă s-a mai descoperit şi câteva fragmente de colţare de coamă de pe acoperiş cu inscripţie în limba franceză ce au aceeaşi compoziţie de pastă şi culoare ca şi ţigla franceză; un alt fragment de ţiglă descoperit este din pastă fină de lut de culoare roşietică cu imaginea unui câine sau leu reliefat, probabil din perioada interbelică; Alte trei fragmente de ţiglă cu ştampilă în interior au cifre şi litere de tipar latine, fiind compuse din pastă fină de lut de o mai slabă calitate, datând probabil din faza interbelică sau timpurie sovietică. Din fragmentele întregibile s-a putut restaura câteva ţigle din primul şi al doilea tip şi un colţar cu inscripţia în limba franceză, formând o frumoasă colecţie. Drept rezultat al acestei descoperiri s-a obţinut un tablou mai vast a ceea ce a însemnat ca şi conţinut şi cantitate materialul de construcţie pentru acoperiş a unor edificii de la complexul Manuc Bey. Acest fapt a oferit noi indicii şi cunoştinţe despre fazele istoriei arhitecturale din cadrul lui şi îl pune într-o valoarea corespunzătoare ca cel mai impunător complex turistic din centrul ţării noastre. Cercetarea (gropii menajere), studierea fragmentelor de ţiglă şi a altor elemente tegulare va continua.