Politica autorităților față de monumentele de istorie și cultură din Sudul Basarabiei (sec. XIX-XXI). Studiu comparat
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
326 3
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-12 19:22
SM ISO690:2012
URSU, Valentina. Politica autorităților față de monumentele de istorie și cultură din Sudul Basarabiei (sec. XIX-XXI). Studiu comparat. In: Relațiile etnoculturale moldo-ucrainene în aspect sincronic şi diacronic, Ed. 6, 10 noiembrie 2021, Chisinau. Chişinău: Fox Trading SRL (Editura UNU), 2021, Ediția 6, p. 20. ISBN 978-9975-62-448-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Relațiile etnoculturale moldo-ucrainene în aspect sincronic şi diacronic
Ediția 6, 2021
Simpozionul "Relațiile etnoculturale moldo-ucrainene în aspect sincronic şi diacronic"
6, Chisinau, Moldova, 10 noiembrie 2021

Politica autorităților față de monumentele de istorie și cultură din Sudul Basarabiei (sec. XIX-XXI). Studiu comparat


Pag. 20-20

Ursu Valentina
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 24 decembrie 2021


Rezumat

Prin prezenta comunicare urmărim să punem în valoare câteva din monumentele de istorie din Sudul Basarabiei, care astăzi se află în componența Ucrainei. Este o zonă cu o soartă distinctă, fiind un teritoriu ce a aparținut în sec. XIX-XX câtorva state și regimuri. Monumentele au fost edificate în diverse perioade istorice și, evident, au urmărit proslăvirea evenimentelor ce reflectau politicile culturale. Aparținând anumitor epoci, ele au avut o soartă diferită în fiecare perioadă. În comunicare sunt prezentate monumentele edificate în perioada Rusiei țariste: monumentul de la Dunăre, Mănăstirea Ferapont, Cetatea Izmail. Societățile științifice înființate în Basarabia, specializate în domeniul valorificării patrimoniului cultural, au identificat și au protejat mai multe edificii. Marcantă a fost activitatea a două societăți: Comisia Gubernială a Arhivelor din Basarabia, inaugurată la 1898 și Societatea Istorico–Arheologică Bisericească din Basarabia, deschisă în anul 1904. O deosebită atenție este acordată acțiunilor întreprinse de autoritățile române în perioada 1918-1940. Un aport deosebit în domeniul valorificării patrimoniului arhitectural religios și cultural, în perioada interbelică, îl are Comisiunea Monumentelor Istorice, secțiunea din Basarabia. Este elucidată inaugurarea monumentului dedicat ostașilor căzuți în Primul Război Mondial din Satu-Nou, raionul Reni. Perioada sovietică se distinge prin acțiuni de denigrare a monumentelor ecleziastice, prin atitudinea nepăsătoare față de monumentele edificate în perioada română și instaurarea celor ce proslăveau idealurile comuniste și revoluționare: monumentele lui V. Lenin, I. Neagu. Este relatată soarta unor edificii din sec. XIX – prima jum. a sec. XX: mănăstirea Ferapont, Muzeul A.V. Suvorov, Diorama Izmail. Actualmente autoritățile ucrainene rămân pasive față de păstrarea majorității monumentelor din toate timpurile, iar protejarea și valorificarea lor este, în mare parte, în grija comunităților românești, ucrainene, ruse, găgăuze sau bulgare din regiunile compact locuite de aceste etnii.