Anton Mater rămâne a fi o figură semnificativă în arta și cultura moldovenească prin aportul său la constituirea și dezvoltarea scenografiei de teatru și film, dar, în special, prin crearea primelor filme de animație cu păpuși la studioul „Moldova-film”, punând astfel bazele noului gen în cinematografia autohtonă. Pe parcursul a patru decenii s-a impus printr-o activitate bogată și variată de pictor-scenograf în teatru și film. Nu vom trece cu vederea nici marea sa pasiune pentru pictură. Toate aceste activități sunt mai mult sau mai puțin cunoscute de cei interesați de domeniul respectiv. Dar mai avea Anton Mater o pasiune despre care erau la curent doar cei mai apropiați. Și aceasta era poezia, o pasiune apărută dintr-o necesitate vitală de a-și deschide sufletul. Or, cele două pasiuni pictura și poezia erau două condiții esențiale în viața artistului, fiecare în felul său fiind o modalitate de exprimare și de redare a viziunilor artistico-estetice, dar și etico-sociale. În arhiva artistului au rămas peste 60 de mini-plachete de versuri de cele mai diverse genuri – poezii lirice, fabule, epigrame, dedicații, poezii pentru copii. Dar cele ce atrag atenția sunt poemele biografice, în care artistul își descrie viața, acea perioadă care a coincis cu războiul și pe care a tăinuit-o mereu în adâncul sufletului, încercând s-o dea uitării. Dar trecutul mereu îl provoacă și A. Mater a găsit o modalitate prin care să-și destăinuie soarta, să se elibereze de povara grea a celor trăite. Or, poeziile au rămas unicile surse documentare despre viața și tinerețea artistului plastic, care a coincis cu anii războiului. Adunând vers cu vers ca într-un puzzle vom reconstitui destinul artistului Anton Mater cu frumoasele sale împliniri, dar și cu neuitatele momente dramatice. Tot prin confesiunile sale poetice vom încerca să înțelegem ce l-a făcut pe tânărul talentat, aspirant al Academiei de Arte din Leningrad să părăsească această prestigioasă instituție și să-și înceapă activitatea sa artistică pe meleaguri străine.