Vorbirea diferă de la om la om în funcție de temperament, de constituția fizică, de caracterul lui, de exterior, de profesie, de valoarea intelectuală, de ocupații, de cercul de prieteni, de atitudinea pe care o are față de lumea înconjurătoare, față de sine. Omul vorbeşte cu particularităţi specifice zonei sale geografice, tipului de muncă prestată, vârstei sale şi, în fine, în funcţie de starea sa într-un anumit moment al vorbirii. Atunci când construim verbal personajul scenic, ținem cont de toate aceste nuanțe. De aici rezultă că personajele au vocabulare diferite, maniere diferite de rostire, de accentuare a silabelor, a cuvintelor, au tempouri individuale de vorbire, în funcție de caracterele lor. Aceasta și este acea vorbire definitorie care deosebește o persoană de alta, un personaj de altul.

Speaking differs from person to person depending on their temperament, physical constitution, character, appearance, profession, intelligence, occupation, the circle of friends, their attitude to the surrounding world, and to themselves. People speak with particularities specific to their geographical area, the type of work they do, their age, and, finally, according to their state at the time of the speech. We take these nuances into account when verbally building the scenic character. Hence, characters have different vocabularies, different modes of speaking, accentuating syllables, words, having individual speech tempos, according to their characters. This is that defining speech, which differentiates one person from another, one character from another.