Creşterea şi internaţionalizarea criminalităţii constituie o problemă ce se înscrie în şirul celor de primă importanţă pentru majoritatea statelor lumii. Extinderea acestui fenomen, indiferent de forma pe care o îmbracă, necesită măsuri reale pentru combaterea lui. Din cauza amplorii sale, ariei de răspândire şi caracterului său organizat, în prezent criminalitatea se pare că depăşeşte capacitatea de reacţie a statelor luate izolat. În aceste împrejurări principalul mijloc de colaborare între ţări în această privinţă este aplicarea extrădării în scopul asigurării justiţiei penale. Credem că în viitorul apropiat această formă de asistenţă juridică în materie penală va rămâne principalul mijloc de realizare a cooperării statelor în prevenirea şi combaterea criminalităţii.

Application of extradition not only to international offences, but also to the majority of those established by the internal criminal norms of the states shows that in the development of this institution a new stage has occurred which is characterized by the existence of smaller differences between these two categories of offence. The process of unifying the norms of the home and international law in the sphere of settling of this problem, and especially those, assuring carrying out of the struggle against the infraction phenomenon, is apparently taking place. This process is conditioned by the fact that presently the essential task of both the criminal and processual criminal law of the states as well as that of the international criminal law is to aim directly at guaranteeing the security and stability through the infraction phenomenon fighting as well as different forms and means with the purpose of protecting both the whole society and separate individuals from being attempted upon