O revenire la textele artistice clasice ni s-a părut tentantă, căci perspectivele de abordare a unor teme, s-ar părea, depășite revelează, adesea, ipostaze inedite și interesante. Oralitatea la Ion Creangă a fost dezvăluită și revizuită în exces, în special, prin inventarierea foarte detaliată a mijloacelor utilizate de scriitor. Totuși noi considerăm că un scriitor clasic este inepuizabil în ceea ce ține de valențele stilistico-estetice, care, cu fiecare interpretare, sunt multiplicate și reevaluate. Tocmai acest lucru am încercat să relevăm în studiul nostru.

A return to classical artistic texts seemed tempting, for the perspectives of approaching some seemingly outdated themes often reveal interesting and novel aspects. The orality in Ion Creangă`s prose has been revealed and revised in excess, especially through the very detailed inventory of the instrumentshe uses. However, we consider that a classical writer is inexhaustible in terms of stylistically-aesthetic valences, which, with every interpretation, are multiplied and re-evaluated. This is what we tried to highlight in our study. Keywords: orality, artistic