| Articolul precedent |
| Articolul urmator |
 |
 1027 90 |
| Ultima descărcare din IBN: 2024-04-02 10:28 |
 SM ISO690:2012CURTEAN, Cristina, COJOCARU, Natalia. Manifestări ale conflictului muncă–familie și strategii de diminuare a acestuia la angajații din domeniul educațional. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe socioumanistice, 28-29 septembrie 2016, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2016, Vol.2, R, SSU, pp. 64-68. ISBN 978-9975-71-818-9. |
| EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
| Integrare prin cercetare și inovare. Vol.2, R, SSU, 2016 |
||||||
|
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare" Chișinău, Moldova, 28-29 septembrie 2016 | ||||||
|
||||||
| Pag. 64-68 | ||||||
|
||||||
 Descarcă PDF |
||||||
| Rezumat | ||||||
Unul din conflictele motivaţionale întâlnite frecvent în mediul organizaţional este „conflictul familie – muncă”. Conflictul, în acest caz, derivă din nevoia de a integra în mod optim solicitările legate de rolul familial cu cele ale rolului profesional. Studiile relevă faptul că acest tip de conflict (familie – muncă) este o sursă considerabilă de distres atât pentru angajaţi, cât şi pentru organizaţie [cf 2], afectează starea subiectivă de bine a angajaţilor şi se soldează cu stări emoţionale preponderent negative [cf 3]. În acest sens, angajații din domeniul educațional nu sunt o excepție, confruntându-se deseori cu situații de interferență conflictuală dintre muncă și familie, deoarece activitatea lor se extinde dincolo de locul de muncă și le cere mult efort la domiciliu [4], ca urmare a suprasolicitării de sarcini la locul de muncă și a necesității de a se adapta rapid la schimbări permanente (economice, tehnologice și sociale) pe care le suportă contextul educațional la etapa actuală. Datele statistice arată că un număr din ce în ce mai mare de cadre didactice abandonează cariera didactică, conflictul muncă–familie fiind una din sursele de insatisfacție și demotivare la locul de muncă care determină această decizie. Cum se manifestă acest conflict la angajații din sectorul educațional (au fost intervievate 15 cadre didactice cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani din cadrul unui liceu din Chişinău) şi care sunt modalităţile de rezolvare a acestuia constituie aspecte pe care le vom discuta în acest studiu. Conform tipologiei conflictului muncă–familie [1], situațiile menţionate de subiecți au fost împărţite în trei categorii separate (conflict bazat pe timp, pe tensiuni şi pe comportament). Majoritatea situaţiilor relatate de către cadrele didactice în care nu au reuşit cu succes să echilibreze munca şi familia au fost legate de prioritizarea muncii şi neglijarea parţială sau completă a familiei, în special a copiilor (de exemplu, un cadru didactic relatează: „Am neglijat atât de mult familia, dar mai ales copilul, şi anume am făcut-o în momentul cel mai nepotrivit, când el era în clasa I, atunci când avea nevoie cel mai mult de dragostea şi susţinerea mea. Acum îmi reproşează deseori acest fapt.”). Din cauza suprasolicitării la serviciu, a volumului prea mare de lucru, uneori profesorii „uită” că nu sunt doar dascăli, ci şi soţie şi mamă. Lipsa timpului pentru familie generează adesea conflicte interpersonale, dar şi intrapersonale, ceea ce determină stări deprimante şi perceperea situației drept un eşec ireversibil. Conflictul amplifică în timp insatisfacţia la locul de muncă, scade motivaţia pentru desfăşurarea activităţilor profesionale și, implicit, performanţa la locul de muncă. Tensiunea declanșată de conflictul muncă–familie, ca urmare a volumului prea mare de sarcini la serviciu și a lipsei de timp pentru responsabilitățile casnice, generează adesea insatisfacții în relația cu ceilalți din familie, după cum relatează un cadru didactic: „Mă irită adesea chiar venirea oaspeților (...), nu pot fi bucuroasă de prezența și comunicarea cu ei, care este deficitară, pe un ton nepotrivit, veșnic sunt stresată și agitată”. Lipsa timpului împiedică o comunicare eficientă și cu copiii: „Deseori nu reuşesc să fac lucruri utile prin casă, să îi acord atenție copilului, deoarece sâmbăta trebuie să plec la școală...”, sau un alt cadru didactic menționează: „Sâmbăta, duminica, atunci când ar trebui să-mi petrec timpul în familie, sunt nevoită să vin la școală și să fac munca de zi cu zi, pentru că în timpul săptămânii nu reușesc”. Conflictul rezultă din incapacitatea de a îmbina reuşit munca şi familia prin repartizarea timpului suficient pentru realizarea sarcinilor de la muncă şi din cadrul familiei. Un factor destul de important relatat de majoritatea subiecților este epuizarea generată de lucrul cu dosarele elevilor, pregătirea pentru lecţii, nu doar desfăşurarea acestora, întocmirea fișelor și a proceselorverbale, pe lângă aceasta se mai adaugă și lucrul în weekend, desfășurarea diverselor concursuri, seminare de perfecționare („În domeniul învățământului, a rămâne după program este mai degrabă o normă decât o excepție și nu este suficient că rămânem după ore, dar mai avem și foarte multă muncă pentru acasă, de verificat lucrări, de citit, de pregătit pentru ore”). Aceste practici sunt destul de frecvente, pe lângă aceasta se mai adaugă și cerinţele foarte mari faţă de profesor – numărul mare de copii într-o clasă (35), care necesită pregătire dublă sau chiar triplă, fapt relatat de un cadru didactic de la ciclul primar: „Sunt cerințe foarte mari față de învățător, față de pregătirea lui pentru ore, toți doresc calitate, eu inclusiv, dar având un asemenea volum de muncă, este foarte greu să îmbini serviciul cu responsabilitățile casnice, eu nu le pot face față la toate”. Dacă majoritatea cadrelor didactice reușesc să realizeze obligaţiunile profesionale, atunci eșuează în realizarea sarcinilor familiale: „Copilul meu este în clasa a IV-a și are foarte mare nevoie să îl ajut la realizarea diverselor proiecte și, evident, eu spun că nu pot, nu reușesc să îl ajut, căci am foarte mult de lucru la serviciu”; „Deoarece rămân peste program sau îmi iau de lucru și pentru acasă, uit de responsabilitățile casnice și în situațiile respective apare o tensiune în cadrul familiei”;, „Nici nu am timp măcar pentru a discuta cu soţul, sunt epuizată, când venim seara acasă stăm mai mult în tăcere, el lucrează cu ale lui, eu sunt cu nasul în cărţi...”. Este evident faptul că majoritatea cadrelor didactice dau prioritate muncii și nu familiei, doar un singur participant dintre cei intervievați a spus:„Când muncesc asupra proiectelor, fiica intervine permanent cu ale sale, solicitând atenție, până la urmă, aleg să-mi fac munca începută doar parțial, cedând în favoarea copilului, mergând să-i satisfac dorințele, capriciile, nevoile”. Oboseala, iritarea, anxietatea, stresul indică faptul că implicarea într-un rol asociat unui domeniu îngreunează îndeplinirea cerinţelor corespunzătoare rolului din celălalt domeniu. Se întâmplă adesea ca iritarea trăită în cadrul activității didactice să fie transferată partenerului de viaţă sau copiilor. Cadrele didactice au menţionat că de multe ori se întâmplă ca, atunci când se întorc acasă, să nu aibă dispoziţia corespunzătoare, să nu dorească să comunice şi nici nu au chef pentru sarcinile casnice. Este evidentă dificultatea cadrelor didactice de a face o delimitare între serviciu şi familie, pentru că tensiunea generată de muncă nu le permite să facă acest lucru („Când mă întorceam seara acasă după o zi cu foarte multe lecţii şi activităţi, simţeam o încordare enormă, un gol, nu mă puteam detaşa de serviciu şi nici nu puteam face nimic pentru familie”). Absenţa suportului social și organizațional, susțin participanții la studiu, amplifică și mai mult conflictul muncă–familie. Echilibrul între muncă şi viaţa personală poate fi atins prin găsirea şi menţinerea unui ritm optim între responsabilitățile profesionale și cele personale. Principalele strategii de prevenire și remediere a conflictului muncă–familie sunt: accesul angajatului la servicii de asistenţă individuală în managementul carierei sau al vieţii private; oferirea de informaţii printr-un sistem de intranet privind conflictul dintre viaţa profesională şi cea privată și modalitățile de gestionare a acestuia; organizarea de workshop-uri privind echilibrul viaţă profesională – viaţă de familie/privată. Pentru a echilibra munca şi familia, cadrele didactice deseori iau decizia, în funcție de caz, de a acorda mai puţin timp serviciului sau familiei, de a recurge la un management mai eficient al timpului destinat activităţilor specifice fiecărui rol, solicitând ajutorul colegilor, al administraţiei sau al membrilor familiei, de la care se așteaptă să fie mai înţelegători, reflectând asupra situației în încercarea de a schimba lucrurile spre bine şi, evident, adresându-se unui psiholog. |
||||||
|
Cerif XML Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <CERIF xmlns='urn:xmlns:org:eurocris:cerif-1.5-1' xsi:schemaLocation='urn:xmlns:org:eurocris:cerif-1.5-1 http://www.eurocris.org/Uploads/Web%20pages/CERIF-1.5/CERIF_1.5_1.xsd' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' release='1.5' date='2012-10-07' sourceDatabase='Output Profile'> <cfResPubl> <cfResPublId>ibn-ResPubl-76254</cfResPublId> <cfResPublDate>2016</cfResPublDate> <cfVol>Vol.2, R, SSU</cfVol> <cfStartPage>64</cfStartPage> <cfISBN>978-9975-71-818-9</cfISBN> <cfURI>https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/76254</cfURI> <cfTitle cfLangCode='EN' cfTrans='o'>Manifestări ale conflictului muncă–familie și strategii de diminuare a acestuia la angajații din domeniul educațional</cfTitle> <cfAbstr cfLangCode='RO' cfTrans='o'><p>Unul din conflictele motivaţionale întâlnite frecvent în mediul organizaţional este „conflictul familie – muncă”. Conflictul, în acest caz, derivă din nevoia de a integra în mod optim solicitările legate de rolul familial cu cele ale rolului profesional. Studiile relevă faptul că acest tip de conflict (familie – muncă) este o sursă considerabilă de distres atât pentru angajaţi, cât şi pentru organizaţie [cf 2], afectează starea subiectivă de bine a angajaţilor şi se soldează cu stări emoţionale preponderent negative [cf 3]. În acest sens, angajații din domeniul educațional nu sunt o excepție, confruntându-se deseori cu situații de interferență conflictuală dintre muncă și familie, deoarece activitatea lor se extinde dincolo de locul de muncă și le cere mult efort la domiciliu [4], ca urmare a suprasolicitării de sarcini la locul de muncă și a necesității de a se adapta rapid la schimbări permanente (economice, tehnologice și sociale) pe care le suportă contextul educațional la etapa actuală. Datele statistice arată că un număr din ce în ce mai mare de cadre didactice abandonează cariera didactică, conflictul muncă–familie fiind una din sursele de insatisfacție și demotivare la locul de muncă care determină această decizie. Cum se manifestă acest conflict la angajații din sectorul educațional (au fost intervievate 15 cadre didactice cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani din cadrul unui liceu din Chişinău) şi care sunt modalităţile de rezolvare a acestuia constituie aspecte pe care le vom discuta în acest studiu. Conform tipologiei conflictului muncă–familie [1], situațiile menţionate de subiecți au fost împărţite în trei categorii separate (conflict bazat pe timp, pe tensiuni şi pe comportament). Majoritatea situaţiilor relatate de către cadrele didactice în care nu au reuşit cu succes să echilibreze munca şi familia au fost legate de prioritizarea muncii şi neglijarea parţială sau completă a familiei, în special a copiilor (de exemplu, un cadru didactic relatează: „Am neglijat atât de mult familia, dar mai ales copilul, şi anume am făcut-o în momentul cel mai nepotrivit, când el era în clasa I, atunci când avea nevoie cel mai mult de dragostea şi susţinerea mea. Acum îmi reproşează deseori acest fapt.”). Din cauza suprasolicitării la serviciu, a volumului prea mare de lucru, uneori profesorii „uită” că nu sunt doar dascăli, ci şi soţie şi mamă. Lipsa timpului pentru familie generează adesea conflicte interpersonale, dar şi intrapersonale, ceea ce determină stări deprimante şi perceperea situației drept un eşec ireversibil. Conflictul amplifică în timp insatisfacţia la locul de muncă, scade motivaţia pentru desfăşurarea activităţilor profesionale și, implicit, performanţa la locul de muncă. Tensiunea declanșată de conflictul muncă–familie, ca urmare a volumului prea mare de sarcini la serviciu și a lipsei de timp pentru responsabilitățile casnice, generează adesea insatisfacții în relația cu ceilalți din familie, după cum relatează un cadru didactic: „Mă irită adesea chiar venirea oaspeților (...), nu pot fi bucuroasă de prezența și comunicarea cu ei, care este deficitară, pe un ton nepotrivit, veșnic sunt stresată și agitată”. Lipsa timpului împiedică o comunicare eficientă și cu copiii: „Deseori nu reuşesc să fac lucruri utile prin casă, să îi acord atenție copilului, deoarece sâmbăta trebuie să plec la școală...”, sau un alt cadru didactic menționează: „Sâmbăta, duminica, atunci când ar trebui să-mi petrec timpul în familie, sunt nevoită să vin la școală și să fac munca de zi cu zi, pentru că în timpul săptămânii nu reușesc”. Conflictul rezultă din incapacitatea de a îmbina reuşit munca şi familia prin repartizarea timpului suficient pentru realizarea sarcinilor de la muncă şi din cadrul familiei. Un factor destul de important relatat de majoritatea subiecților este epuizarea generată de lucrul cu dosarele elevilor, pregătirea pentru lecţii, nu doar desfăşurarea acestora, întocmirea fișelor și a proceselorverbale, pe lângă aceasta se mai adaugă și lucrul în weekend, desfășurarea diverselor concursuri, seminare de perfecționare („În domeniul învățământului, a rămâne după program este mai degrabă o normă decât o excepție și nu este suficient că rămânem după ore, dar mai avem și foarte multă muncă pentru acasă, de verificat lucrări, de citit, de pregătit pentru ore”). Aceste practici sunt destul de frecvente, pe lângă aceasta se mai adaugă și cerinţele foarte mari faţă de profesor – numărul mare de copii într-o clasă (35), care necesită pregătire dublă sau chiar triplă, fapt relatat de un cadru didactic de la ciclul primar: „Sunt cerințe foarte mari față de învățător, față de pregătirea lui pentru ore, toți doresc calitate, eu inclusiv, dar având un asemenea volum de muncă, este foarte greu să îmbini serviciul cu responsabilitățile casnice, eu nu le pot face față la toate”. Dacă majoritatea cadrelor didactice reușesc să realizeze obligaţiunile profesionale, atunci eșuează în realizarea sarcinilor familiale: „Copilul meu este în clasa a IV-a și are foarte mare nevoie să îl ajut la realizarea diverselor proiecte și, evident, eu spun că nu pot, nu reușesc să îl ajut, căci am foarte mult de lucru la serviciu”; „Deoarece rămân peste program sau îmi iau de lucru și pentru acasă, uit de responsabilitățile casnice și în situațiile respective apare o tensiune în cadrul familiei”;, „Nici nu am timp măcar pentru a discuta cu soţul, sunt epuizată, când venim seara acasă stăm mai mult în tăcere, el lucrează cu ale lui, eu sunt cu nasul în cărţi...”. Este evident faptul că majoritatea cadrelor didactice dau prioritate muncii și nu familiei, doar un singur participant dintre cei intervievați a spus:„Când muncesc asupra proiectelor, fiica intervine permanent cu ale sale, solicitând atenție, până la urmă, aleg să-mi fac munca începută doar parțial, cedând în favoarea copilului, mergând să-i satisfac dorințele, capriciile, nevoile”. Oboseala, iritarea, anxietatea, stresul indică faptul că implicarea într-un rol asociat unui domeniu îngreunează îndeplinirea cerinţelor corespunzătoare rolului din celălalt domeniu. Se întâmplă adesea ca iritarea trăită în cadrul activității didactice să fie transferată partenerului de viaţă sau copiilor. Cadrele didactice au menţionat că de multe ori se întâmplă ca, atunci când se întorc acasă, să nu aibă dispoziţia corespunzătoare, să nu dorească să comunice şi nici nu au chef pentru sarcinile casnice. Este evidentă dificultatea cadrelor didactice de a face o delimitare între serviciu şi familie, pentru că tensiunea generată de muncă nu le permite să facă acest lucru („Când mă întorceam seara acasă după o zi cu foarte multe lecţii şi activităţi, simţeam o încordare enormă, un gol, nu mă puteam detaşa de serviciu şi nici nu puteam face nimic pentru familie”). Absenţa suportului social și organizațional, susțin participanții la studiu, amplifică și mai mult conflictul muncă–familie. Echilibrul între muncă şi viaţa personală poate fi atins prin găsirea şi menţinerea unui ritm optim între responsabilitățile profesionale și cele personale. Principalele strategii de prevenire și remediere a conflictului muncă–familie sunt: accesul angajatului la servicii de asistenţă individuală în managementul carierei sau al vieţii private; oferirea de informaţii printr-un sistem de intranet privind conflictul dintre viaţa profesională şi cea privată și modalitățile de gestionare a acestuia; organizarea de workshop-uri privind echilibrul viaţă profesională – viaţă de familie/privată. Pentru a echilibra munca şi familia, cadrele didactice deseori iau decizia, în funcție de caz, de a acorda mai puţin timp serviciului sau familiei, de a recurge la un management mai eficient al timpului destinat activităţilor specifice fiecărui rol, solicitând ajutorul colegilor, al administraţiei sau al membrilor familiei, de la care se așteaptă să fie mai înţelegători, reflectând asupra situației în încercarea de a schimba lucrurile spre bine şi, evident, adresându-se unui psiholog.</p></cfAbstr> <cfResPubl_Class> <cfClassId>eda2d9e9-34c5-11e1-b86c-0800200c9a66</cfClassId> <cfClassSchemeId>759af938-34ae-11e1-b86c-0800200c9a66</cfClassSchemeId> <cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate> </cfResPubl_Class> <cfResPubl_Class> <cfClassId>e601872f-4b7e-4d88-929f-7df027b226c9</cfClassId> <cfClassSchemeId>40e90e2f-446d-460a-98e5-5dce57550c48</cfClassSchemeId> <cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate> </cfResPubl_Class> <cfPers_ResPubl> <cfPersId>ibn-person-101178</cfPersId> <cfClassId>49815870-1cfe-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassId> <cfClassSchemeId>b7135ad0-1d00-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassSchemeId> <cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate> </cfPers_ResPubl> <cfPers_ResPubl> <cfPersId>ibn-person-32468</cfPersId> <cfClassId>49815870-1cfe-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassId> <cfClassSchemeId>b7135ad0-1d00-11e1-8bc2-0800200c9a66</cfClassSchemeId> <cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate> </cfPers_ResPubl> </cfResPubl> <cfPers> <cfPersId>ibn-Pers-101178</cfPersId> <cfPersName_Pers> <cfPersNameId>ibn-PersName-101178-3</cfPersNameId> <cfClassId>55f90543-d631-42eb-8d47-d8d9266cbb26</cfClassId> <cfClassSchemeId>7375609d-cfa6-45ce-a803-75de69abe21f</cfClassSchemeId> <cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate> <cfFamilyNames>Curtean</cfFamilyNames> <cfFirstNames>Cristina</cfFirstNames> </cfPersName_Pers> </cfPers> <cfPers> <cfPersId>ibn-Pers-32468</cfPersId> <cfPersName_Pers> <cfPersNameId>ibn-PersName-32468-3</cfPersNameId> <cfClassId>55f90543-d631-42eb-8d47-d8d9266cbb26</cfClassId> <cfClassSchemeId>7375609d-cfa6-45ce-a803-75de69abe21f</cfClassSchemeId> <cfStartDate>2016T24:00:00</cfStartDate> <cfFamilyNames>Cojocaru</cfFamilyNames> <cfFirstNames>Natalia</cfFirstNames> </cfPersName_Pers> </cfPers> </CERIF>
|
|
|
