Biblioteca universitară, prin colecţiile sale tradiţionale şi digitale, sprijină realizarea obiectivelor privind asigurarea pregătirii superioare şi a dezvoltării cercetării ştiinţifice în diverse domenii. Cu amplificarea mişcării internaţionale a Accesului Deschis – Open Access (OA) la cunoştinţe ştiinţifice, bibliotecile universitare au misiunea de a constitui depozite digitale instituţionale şi de a asigura metadate de calitate, securitatea şi stabilitatea materialelor publicate. Principalul motiv pentru care universităţile trebuie să creeze arhive instituţionale este sporirea vizibilităţii şi impactului cercetărilor reali zate. Nevoia de dezvoltare a arhivelor digitale deschise ca cea mai eficientă modalitate de a conserva potenţialul intelectual al ţării trebuie să fie recunoscută ca un obiectiv prioritar la nivel naţional. Autorii sunt dispuşi să arhiveze materialele, dar ar putea avea nevoie de educaţie şi informare privind publicarea în Accesul Deschis.  Pentru a edita materialele în arhivele digitale deschise și a le face cunoscute publicului larg, trebuie respectate o serie de prevederi legislative privind drepturile de proprietate intelectuală. Constituţia RM garantează protecţia dreptului de autor şi libertatea creaţiei artistice, literare şi ştiinţifice. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, nr.259 din 15.07.2004 reglementează politica de stat în domeniul ştiinţei şi inovării, inclusiv protecţia proprietăţii intelectuale [1]. Dreptul de autor a fost reglementat și prin acte legislative. Astfel, vorbim despre lucrări ce intră sub incidența Legii nr.139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, de opere care se află în Domeniul Public și de cele ale căror deținători de drepturi nu sunt identificați (opere orfane) [3]. Comisia Europeană, în vederea armonizării legislațiilor fiecărei țări-membru, a adoptat câteva acte legislative: „Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (2006/116/CE)” [2] și „Recomandarea Comisiei 2011/711/EU privind digitizarea şi accesibilitatea online a materialului cultural şi conservarea digitală” [4]. Deoarece drepturile de autor constituie o problemă dificilă, orice proiect de digitizare trebuie să stabilească, la primă etapă, statutul de copyright al documentelor care urmează a fi oferite online publicului. Astfel de probleme apar în constituirea și dezvoltarea repozitoriilor instituționale, și aici este nevoie de clarificarea aspectelor legale privind transmiterea drepturilor pentru gestiunea colectivă a patrimoniului științific și cultural în mediul online. Este necesar a studia cadrul normativ al universităților pentru a iniţia corect procedura de implementare a Accesului Deschis la informaţia ştiinţifică, a conlucra cu responsabilii de activitatea ştiinţifică pentru a stabili cerinţele legale care trebuie îndeplinite. Politicile instituţionale ale universităților privind Accesul Deschis se înregistrează în formă de mandat instituţional în registrul ROARMAP (Registry of Open Access Repositories Mandatory Archiving Policies), care autorizează Accesul Deschis la rezultatele cercetărilor ştiinţifice, realizate din fonduri publice [5]. În conformitate cu normele elaborate de universităţi, este asigurată integritatea şi identitatea textului autorului din versiunea tipărită, atunci când materialul intră într-o arhivă electronică. În afară de politică, este elaborat și regulamentul arhivei instituţionale deschise, care defineşte Repozitoriul instituţional, determină scopurile, principiile creării, reglementează relaţia cu autorii articolelor ştiinţifice, identifică tipurile de materiale, stabileşte ordinea plasării publicaţiilor, formulează regulile de utilizare.  Permisiunea acordată de către autori reprezintă o licenţă, neexclusivă, irevocabilă, care exercită toate drepturile în conformitate cu drepturile de autor, ea permite distribuirea în Acces Deschis a materialelor publicate cu condiţia că acestea nu vor fi utilizate cu scopul de a obţine profit. Deschiderea accesului la textul integral este în competenţa autorului. Drepturile morale ale autorului nu sunt alienabile şi se păstrează după autor, indiferent de metoda de publicare. Autorul îşi exercită dreptul exclusiv la publicaţie prin luarea în mod voluntar a deciziei privind prezentarea publicaţiei sale pe Internet. Accesul Deschis este încurajat, dar nu şi obligatoriu. Software-ul depozitelor permite autorilor să facă o alegere între accesul deschis (Open AccessOA) sau accesul restricţionat (Restricted Access-RA). Schimbările pozitive privind vizibilitatea cercetărilor pot fi realizate cu crearea depozitului digital instituțional. Topul arhivelor instituţionale în lume poate fi analizat pe site-ul The Ranking Web of World repositories [6]. Implicarea bibliotecilor în promovarea repozitoriilor şi asistenţa cercetătorilor pentru autoarhivare sporeşte procesul de creare a depozitelor digitale instituţionale, dar este insuficient fără sprijinul administraţiilor instituţiilor. Pentru dezvoltarea autoarhivării în ţara noastră este oportună ideea susţinătorilor OA, care propun autorilor, încheind contracte cu editorii, să nu le transmită dreptul de autor, oferindu-le licenţa nonexclusivă de publicare – atunci nu vor exista obstacole juridice pentru publicare în arhive digitale. Această abordare este în concordanţă cu interesele actuale ale comunităţii ştiinţifice.  Gestionarea procedurilor de arhivare ţine de depunerea textului integral al preprinturilor şi postprinturilor pentru publicare în arhive, ceea ce va contribui la creşterea utilităţii rezultatelor de cercetare [7].  Este evident că majoritatea revistelor internaţionale permit depunerea lucrărilor în arhivele digitale deschise, însă sunt cercetători şi editori care impun o perioadă de „embargo” pentru acces la publicații. Depozite fie de Acces Deschis (OA) sau de Acces Închis (CA) sunt aspecte care vor trebui să fie luate în considerare la stabilirea celei mai adecvate soluţii privind natura instituţională a producţiei academice din Republica Moldova. Implementarea tehnologiei inovaţionale de arhivare digitală deschisă în Republica Moldova va oferi noi posibilităţi de evaluare pentru Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare (CNAA) pe baza de „măsurători”, sau a altor standarde pentru îmbunătăţirea calităţii de investigare şi integrare eficientă a cercetătorilor din Moldova în comunităţile internaţionale ştiinţifice şi educaţionale. Fiind creat depozitul instituţional, va aborda o nevoie reală exprimată de învăţământul superior din Republica Moldova, de conducerile instituţiilor implicate în evaluarea rezultatelor producţiei naţionale de cercetare şi punerea acesteia la dispoziţia comunităţii naţionale şi globale. Bibliotecile implementează strategiile și modelele Accesului Deschis şi promovează activ beneficiile arhivării electronice în rândul cercetătorilor ca un imperativ al timpului şi o nouă cale de acces şi utilizare a conţinutului digital. Accesul Deschis oferă bibliotecilor universitare oportunităţi mai bune de dezvoltare a suportului informaţional pentru educație și cercetare ştiinţifică, de asigurare a calităţii resurselor electronice. Bibliotecile participă activ la crearea şi menţinerea arhivelor electronice deschise și promovează noile modele de comunicare ştiinţifică în cadrul comunității academice.