Conform datelor recensămantului populaţiei din anul 1926, in RASS Moldovenească locuiau reprezentanţi ai 45 de etnii. Totuşi, doar cinci din ele – evreii, germanii, bulgarii, polonezii şi cehii – erau oficial recunoscute ca minorități naţionale. Din anul 1926 pană in 1939, numărul etnicilor bulgari in republica autonomă s-a mărit de la 6026 persoane (1,05% din componenţa populaţiei) pană la 7355 persoane (1,23%). Pentru comparaţie vom arăta că, conform datelor recensămantului romanesc din anul 1941, ei numărau 7142 persoane sau 1,49%. Astfel, in anii 1926–1939 numărul etnicilor bulgari a crescut cu 1329 persoane sau cu 22%. Practic toţi bulgarii locuiau intr-un sat, Parcani, raionul Tiraspol. In anul 1926, din 6356 locuitori ai acestuia, 5766 persoane (90,7%) erau etnici bulgari. In total in raionul Tiraspol erau 5862 bulgari (9,1%), in raionul Balta – 32, raionul Slobozia – 25, raionul Grigoriopol – 21, raionul Dubăsari – 16, raionul Rabniţa – 15 ş. a. Cum nu ar părea de straniu, dar din 6026 bulgari inregistraţi la recensămantul din 1926, numărul bărbaţilor şi femeilor era egal: cate 3013 de persoane. Bulgarii din RASS Moldovenească erau in mare parte locuitori rurali. In oraşe in anul 1926 ei numărau doar 105 persoane sau 1,7% din numărul total al etnicilor bulgari. Către 1939 numărul bulgarilor orăşeni a ajuns la 306 persoane sau 4,2%. Dintre ei 129 de persoane (42,2%) au numit bulgara limbă maternă. Altfel era situaţia in sate, unde 99,4% din populaţie (7004 persoane) au numit maternă limba naţionalităţii lor. Astfel, 7133 persoane (97%) considerau bulgara limbă maternă, iar 222 persoane au numit ca limbi materne limbile altor naţionalităţi.