Justus von Liebig’s transition from chemist to agronomist adept of the ecological agriculture
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
208 4
Ultima descărcare din IBN:
2019-01-24 11:21
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
631.95 (23)
Agricultură în general (1478)
SM ISO690:2012
MANSVEL, Jan Diek van; BOINCEAN, Boris. Justus von Liebig’s transition from chemist to agronomist adept of the ecological agriculture. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”. 2017, nr. 4(47), pp. 66-71. ISSN 1857-0461.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”
Numărul 4(47) / 2017 / ISSN 1857-0461

Justus von Liebig’s transition from chemist to agronomist adept of the ecological agriculture

Tranzitia lui Justus von Liebig de la chimist la agronom, adept al agriculturii ecologice


CZU: 631.95
Pag. 66-71

Mansvel Jan Diek van1, Boincean Boris23
 
1 Down2Earth Foundation,
2 Selectia Research Institute of Field Crops,
3 Alecu Russo Bălţi State University
 
Disponibil în IBN: 21 februarie 2018


Rezumat

In this paper we present additional information on the ways wherein Justus von Liebig perceived himself as a researcher and the nature around him that he wanted to discover. Spirited by the drive to contribute to a better nutrition for the people, he started as a gifted chemist in the laboratory, but then went on into the countryside to see how his laboratory findings worked out in farmers’ practices, in various countryside’s (soil-climate) conditions, and in human nutrition. The more he became an agronomist, the more he realised that the laboratory could serve but should not dictate agriculture. Recycling of organic matter became more important than focusing on external inputs, as the first improved soil-ecosystems whereas the latter tended to corrode the soils, and thus the whole food chain. Justus Von Liebig (1803–1873) is world-wide well-known in agriculture for his brilliant findings as a young scientist (1823), wherein he was, among other things, the founder of bio- and agro-chemistry. Unfortunatelly his book The Natural Laws of Husbandry (1863) wasn’t widely translated and vociferated similar to his previous book Organic Chemistry in its Application to Agriculture and Physiology (1840).

În acest articol este prezentată o informație suplimentară menită să elucideze cum Justus Von Liebig se percepea pe sine ca cercetător în raport cu mediul natural pe care-l explora. Îndemnat de dorința de a contribui la o nutriție mai bună pentru oameni, și-a început activitatea în laborator, afirmându-se ca un chimist talentat. A mers apoi în mediul rural pentru a înțelege în ce măsură elaborările sale din laborator corespund cerințelor fermierilor practicanți, în diferite condiții (pedoclimatice), precum și ale nutriției umane. Cu cât mai mult se aprofunda în agronomie, cu atât mai bine înțelegea că laboratorul trebuie să servească, dar nu să dicteze agriculturii. Reciclarea substanței organice devenise mai importantă decât orientarea la inputurile din exterior, deoarece prima ameliorează solul-ecosistema, pe când ultimele tind să distrugă solurile și, în așa mod, întregul lanț trofic. Astfel, Liebig (1803–1873), cunoscut din tinerețe (1823) în întreaga lume pentru descoperirile sale strălucite în domeniul agriculturii, a fost unul dintre primii susținători ai agroecologiei/ agriculturii ecologice (organice, biologice). Din păcate, ultima sa carte Legile naturale ale gospodăririi” (1863) n-a fost tradusă și mediatizată pe larg precum prima sa carte Chimia Organică folosită оn Agricultură și Fiziologie”(1840).

Cuvinte-cheie
Liebig,

soil fertility, mineral fertilizers, Manure, soil organic matter, agroecology.