Articolul de față are drept scop examinarea particularităților ce caracterizează urmările prejudiciabile și legătura cauzală ale infracțiunilor prevăzute la art.191 CP RM. Din această perspectivă, se relevă că numai prejudiciul patrimonial efectiv, corespunzător valorii bunurilor sustrase de către făptuitor, poate alcătui urmările prejudiciabile produse de infracțiunile prevăzute la art.191 CP RM. Se conchide că momentul de consumare a infracțiunilor specificate la acest articol îl marchează, după caz: 1) scoaterea integrală a bunurilor victimei în afara teritoriului păzit (în cazul bunurilor statice); 2) reţinerea bunurilor victimei la făptuitor în timpul transportării acestora, astfel încât bunurile în cauză să nu poată ajunge în posesia legitimă a celor abilitaţi să le recepţioneze (în cazul bunurilor dinamice). Se stabilește că nici documentele asupra bunurilor încredințate în administrarea făptuitorului, nici dreptul asupra unor asemenea bunuri, nu pot constitui obiectul (i)material al infracțiunilor specificate la art.191 CP RM.

This article aims to examine the characteristics of the prejudicial effects and of the causal link of the offences referred to at art.191 PC RM. From this perspective it is revealed that only the definite patrimonial prejudice, in correspondence with the exact value of the stolen goods, can form the prejudicial effects of the offences mentioned at art.191 PC RM. It is concluded that the exhaustion phase of the offences specified at art.191 PC RM is marked by the following events: 1) the entire removal of the victim’s goods out of the guarded area (if static goods); 2) the possession of the victim’s goods by the offender during their transportation, so that the goods cannot anymore reach their legitimate owner (if dynamic goods). It is also determined that neither the documents on the goods entrusted to offender’s use, nor the right to such goods can form the (im)material object of the offences specified at art.191 PC RM.