Encefalomielita acută diseminată (ADEM), boală inflamatorie demielinizantă, probabil cu componentă autoimună, are un debut acut sau subacut și prezintă leziuni multifocale ale sistemului nervos central (SNC). În multe cazuri este necesar de efectuat diagnosticul diferențial cu Scleroza multipla (MS), o boală inflamatorie cronică și progresivă al SNC, care apare la adultii tineri între 20 și 40 de ani, însă poate să afecteze și copiii, după un puseu de presupus ADEM. Scopul studiului estimarea evolutivă a caracteristicilor clinice specifice primului episod demielinizant al ADEM, pentru determinarea diagnosticului diferențial cu MS. Material și metode. A fost efectuat un studiu retrospectiv pe parcursul anilor 2010 – 2022, prin analiza fișelor medicale a 42 de copii și adolescenți (19 fetițe și 23 băieți), care au suferit o boală acută demielinizantă a SNC și s-au prezentat la primul epizod al bolii cu o imagine anormală de rezonanță magnetică a creierului (RMN). A fost calculată vârsta medie a copiilor cu ADEM (6 ani și 8 luni) și a celor cu MS (14 ani și 7 luni). Conform definiției propuse de Pediatric MS Study Group, privitor la nozologiile studiate, diagnosticul de ADEM a fost confirmat după 3 luni de la debutul primului epizod. Pentru acuratețea diagnosticului, pacienților cu MS li s-a atribuit un diagnostic final după o urmărire pe termen lung. Rezultate. Dintre cei 42 de copii care au fost inițial confirmați cu ADEM la 3 luni distanță de la primul epizod, doar în 3 (7%) cazuri din ei s-au prezentat cu forma multifocală a bolii. În evoluție, 18 (43%) copii au fost diagnosticați cu ADEM, iar 24 (57%) – cu MS. Durata urmăririi a fost de 6 ani și 8 luni la pacienții cu forma monofazică ADEM și de 5 ani și 6 luni la pacienții cu recidive ale bolii. Encefalopatia a fost prezentă la 13 (72%) dintre pacienții cu ADEM în timp ce niciunul dintre pacienții cu MS n-a avut encefalopatie. La etapa inițială a bolii manifestările imunologice – benzile oligoclonale din lichidul cefalorahidian (41,7%) și indicele de imunoglobulină G crescut (75%), cât și cele imagistice – leziunile ovoide perpendiculare periventriculare (58%), au corelat cu rezultatul MS. Doar câteva caracteristici clinice au fost diferite între ADEM și MS la prima prezentare. Encefalopatia, când a fost prezentă, infirmă cu siguranță diagnosticul de MS. Concluzii. Caracteristicile distincte ale SM și ADEM pot fi recunoscute la prezentarea inițială a bolii la majoritatea pacienților. Cu siguranță, copiii care prezintă un prim eveniment demielinizant trebuie evaluați cu precauție pentru factorii de risc cunoscuți pentru MS. Întotdeauna trebuie să se considere că primul eveniment demielinizant cerebral poate fi un prim atac de MS, prin urmare, acești copii ar trebui monitorizați pentru viitoarele recidive și, să se ia în calcul tratamentul precoce la pacienții cu risc ridicat de MS.