Articolul vizează problema modalității de prezentare plastică sub raport cromatic în pictura artiștilor plastici din anii ’40–’50. În primul deceniu postbelic, cultura națională din teritoriul dintre Nistru și Prut este supusă unor restricții ideologice severe, ce au avut un puternic impact asupra vieții artistice. Noile cerințe modifică viziunea artistică a plasticienilor și axează arta națională pe estetica „realismului socialist”, cu accent pe tematica socială și istorică, redată într-un pronunțat caracter narativ-literar. Sub aspect stilistic, pictura din perioada postbelică relevă o modalitate de exprimare plastică și o predilecție cromatică cu reminiscențe ale tradiției academice – manieră plein-air-istă, tehnică „non-finit”, modelare a formei prin metoda clarobscurului, utilizarea tipului de contrast tonal, colorit întunecat de nuanțe calde (ocru-brun, gri-oliv ș.a.). Printre artiștii care s-au racordat noilor cerințe ale vremii și care au practicat o pictură de influență „peredvijnicistă” sunt M. Gamburd, D. Sevastianov, A. Baranovici ș.a. Transformările socio-culturale după anii 1956–1957 au dus la „eliberarea” viziunii artistice de convenționalismul „realismului socialist”. Conform rezultatului unei cromograme realizate de către autor reiese că, în pictura națională din perioada postbelică prevalează, cu un raport de cca 43%, culorile întunecate de nuanță caldă.

The article concerns the problem of the way of plastic presentation under chromatic ratio in the painting from the years ’40–’50. In the first post-war decade, the national culture in the territory between the Dniester and the Prut is subject to severe ideological restrictions that had a strong impact on the artistic life. The new requirements change the artistic vision of plastic artists and focus national art on the aesthetics of „socialist realism”, with an emphasis on social and historical themes, rendered in a pronounced narrative-literary character. From a stylistic point of view, the painting of the post-war period reveals a way of plastic expression and a chromatic predilection with reminiscences of the academic tradition – plein-air-ist manner, „non-finite” technique, modeling of the form by the chiaroscuro method, the use of the type of tonal contrast, dark color of warm shades (ochre-brown, olive-gray, etc.). Among the artists who adapted to the new requirements of the time and who practiced a painting of „Peredivjnicist” influence, are M. Gamburd, D. Sevastianov, A. Baranovici and others. The sociocultural transformations after 1956–1957 led to the „liberation” of the artistic vision from the conventionalism of „socialist realism”. According to the result of a chromogram made by the author, it appears that, in the national painting of the post-war period, dark colors with a warm hue prevail, with a ratio of about 43%.