Traducerea în viziunea lui Jorge Luis Borges, ca act în sine, este mai mult decât o translaţie, decât o transpunere dintr-o limbă sursă într-o limbă ţintă, este mai degrabă o modalitate de cercetare bibliografică, textuală, editorială etc. a unui text sub pretextul de al trece în altă limbă. Am identificat în opera scriitorului argentinian un corpus de texte care conţin ideea traducerii ca pretext sau ca subtext a unor fapte culturale mai mari. Traducere este în primul rând o multiplicare sau cel puţin o dublare, o dedublare. Textul devine, pentru cel care filosofează limbajul, proteic prin variantele sale traduse, autorul şi traducătorul se înmulţesc şi ei, aşa de parcă traducerea ar fi un fel de geniu al textualităţii regeneratoare, reproducătoare. La Borges, traducerea este un alibi care permite camuflarea, tăinuirea unor scopuri textuale.

In Jorge Luis Borges’ view, translation, as the act itself, is more than a translation, but a transposition from a source language into a target language, it is rather a way of bibliographical, textual, editorial, etc., research of a text with the pretext to transform it into another language. In the work of the Argentinean writer we have identified a corpus of texts containing the idea of translation as a pretext or as a subtext of the higher cultural facts. Translation is, first of all, a multiplication or at least a doubling, a split of the text. The text becomes, for the one who philosophizes language, proteic by its translated variants, the author and the translator are multiplying too, as if translation would be a kind of genius of the regenerating, reproductive textuality. Translation is an alibi that allows Borges the camouflage and the concealment of the textual purposes.