În acest articol ne-am propus să abordăm problema discriminării din perspectiva actului procesual. Discriminarea nu este o chestiune ușor de probat, uneori fiind foarte dificil sau chiar imposibil. Cea mai bună cale în soluționare a unei astfel de plângeri este să se aducă cât mai multe dovezi posibile. Fie că este vorba de martori, fie de acte sau alte probe, este deosebit de important ca toate acestea să poată fi folosite în argumentarea cazului. Cu cât sunt mai multe dovezi, cu atât cazul poate fi mai ușor probat și soluționat. Discriminarea nu tinde să se manifeste într-o manieră deschisă şi uşor de identificat. Probarea unui caz de discriminare directă este adesea dificilă, chiar dacă, prin definiţie, tratamentul diferenţiat este „în mod deschis” bazat pe o caracteristică a victime

In this article we set out to address the issue of discrimination from the perspective of the procedural act. Discrimination is not an easy matter to prove, sometimes being very difficult or even impossible. The best way to resolve such a complaint is to bring as much evidence as possible. Whether it is witnesses, documents or other evidence, it is extremely important that all of this can be used in arguing the case. The more evidence there is, the easier the case can be tried and solved. Discrimination does not tend to manifest itself in an open and easily identifiable manner. Proving a case of direct discrimination is often difficult, even if, by definition, the differential treatment is „overtly” based on a characteristic of the victim.