Limbajul adolescentului instituționalizat capătă caracteristicile unui sistem hipercomplex de autoreglare şi autoperfecţionare a vieţii psihice de ansamblu, constatându-se că apartenenţa la o anumită clasă socială îşi pune amprenta, în mai mare măsură, asupra limbajului, începând cu vârsta de 15 ani. Adolescentul îşi formează, prin exersare, numeroşi algoritmi verbali utili în luările de cuvânt în faţa anumitor colective, în redarea unor situaţii etc.

The institutionalized teenager's language acquires the characteristics of a hypercomplex system of self-regulation and self-refinement of the overall psychic life, and it is found that membership in a particular social class is more pronounced on language that starts at the age of 15. The teenager forms, through exercises, many verbal algorithms that are useful in making speeches in front of some collectives, playing back some situations, etc.