The dramatic text is primarily written to be played, the relationship between the text and the possible reader being secondary. The relationship with the director and the viewer is important. Dissecting the dramatic text must take into account its particularities. In this article we will focus on the writings of two novelists who also wanted to be playwrights. Novelist and screenwriter, indisputable star of post-war Romanian literature, Titus Popovici was also present in theaters with only two plays. Ştefan Agopian’s connection with the theater is accidental, he dramatized one of his books, but the text was not never performed on a stage.

Textul dramatic e scris în primul rând pentru a fi jucat, relaţia dintre text și posibilul cititor fiind secundară. Importantă este relaţia cu regizorul și spectatorul. Disecarea textului dramatic trebuie să țină cont de particularitățile lui. În acest articol ne vom referi strict la doi prozatori, care au scris şi teatru. Prozator şi scenarist, vedetă incontestabilă a literaturii române postbelice, Titus Popovici a fost prezent şi pe scenele româneşti, doar cu două piese, jucate destul de mult, în variante şi distribuţii diferite. Legătura lui Ştefan Agopian cu teatrul e accidentală, şi-a dramatizat o carte, dar textul nu a fost jucat.